"Cuvintele de dragoste ale oricăruia dintre noi sînt şi rămîn cuvinte de dragoste numai în măsura în care noi înşine sîntem prezenţi în acele cuvinte, adică le îndeplinim.
Evanghelia mai este numită şi adunare de cuvinte ale vieţii veşnice, aşa cum a fost descoperită de către Înger sutaşului pomenit în Faptele Apostolilor. Altfel spus, atît cuvintele, cît şi faptele noastre, au o valoare numai în măsura în care pot rămîne veşnice, veşnicie pe care o primesc din împărtăşirea cu Cel singur veşnic, Dumnezeu.
Aşadar, dragostea este mai întîi de toate prezentă, poate nu atît fizică, cît duhovnicească, prezenţă atotcuprinzătoare, prezenţă pînă la identificare. Este o prezenţă în care doar Cel iubit mai există, iar noi ne micşorăm şi ne golim pentru a lăsa loc Aceluia să ne cuprindă şi să ne umple de prezenţa Sa.
În faţa acestei întîlniri Sfîntul Vasile cel Mare a găsit să zică doar cuvintele pe care adunarea credincioşilor le cîntă pînă astăzi în biserici: Să tacă tot trupul omenesc, căci Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Hristos Dumnezeul nostru, vine să Se junghie şi să se dea spre mîncare credincioşilor." (părintele Savatie)
SursA: blogul părintelui Savatie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu