Ortodoxie şi Viaţă: iulie 2009

vineri, 31 iulie 2009

icoane cu Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu. Icoana oficială a Muntelui Athos (1)

Icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu - ocrotitoarea Muntelui Athos

Această icoană o reprezintă pe Maica Domnului stînd pe Muntele Athos. În icoană sunt reprezentate şi cele 20 de mănăstiri atonite. Icoana este considerată a fi icoana "oficială" a Muntelui Athos.

Astăzi începe postul Adormirii Maicii Domnului. El se va încheia în 15 august. Pentru a o cinsti pe Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu o să postez cît de des voi putea icoane ale Maicii Domnului din ţările ortodoxe pe care le-am vizitat. Am găsit pe creştinortodox sfaturi folositoare pentru acest post, pe care le voi aşeza în rîndurile de mai jos. Iertare tuturor şi post cu folos duhovnicesc!

Postul este rînduit spre cinstirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru a ne aminti de postul cu care ea s-a pregătit spre trecerea la cele veşnice. Sfinţii Părinţi pomenesc nu doar despre abţinerea de la mîncare, ci şi de la fapte şi gînduri care nu se află în acord cu morala creştină. Acest Post este mai uşor decît cel al Învierii, dar mai aspru decît cel al Naşterii lui Hristos sau al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Învăţătura despre post menţionează că în postul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu se mănîncă nimic lunea, miercurea şi vinerea pînă la ceasul al IX-lea, adică pînă la ora 15.00, cînd se consumă numai hrană uscată. Marţea şi joia se mănîncă doar legume fierte fără ulei, iar sîmbăta şi duminica se dezleagă la vin şi ulei.

Înainte de începerea postului, creştinii îşi dăruiesc iertare şi îşi cer iertare unii de la altii, pentru ca astfel postul să fie curăţitor nu numai al trupului, ci şi al gîndurilor şi simţirilor noastre.

joi, 30 iulie 2009

din cartea "Singuri în faţa libertărţii" de părintele Savatie Baştovoi

"Pe lîngă nevoinţele noastre necesare, nevoinţele trupeşti, să avem întotdeauna, în primul rînd, această lucrare a inimii prin care ne socotim pe noi mai jos decît ceilalţi oameni, prin care să le dăm tuturor o şansă de mîntuire şi de legătură cu Dumnezeu, indiferent de viaţa pe care o duc, şi să ne vedem de ale noastre. Pentru că spune Apostolul Pavel: Ce ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Nici frigul, nici focul, nici înălţimea, nici adîncul, nici sabia, nici o idee măcar nu poate să ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos! Cu atît mai mult cei care intră în viaţa noastră, de care pînă la urmă nu putem scăpa, pentru că asta este realitatea, nu trebuie să ne preocupe prea mult.

Trăim aici, în Arad, sau în altă parte, mergem la un anume serviciu şi avem acolo anumiţi colegi şi un anume patron. Nu căutăm alţii acum, pentru că nici alţii nu sînt mai buni. Ci căutăm să rezolvăm problema înăuntrul nostru, avînd în minte pe dreptul Iosif, pe Lot, pe Avraam şi pe sfinţii care s-au sfinţit în adunări, în imperii păgîne, fiind demnitari, fiind slugi ale unor stăpîni necredincioşi şi răi. Aşa şi noi, să căutăm în noi această lucrare sfinţitoare care ne eliberează de grija pentru toţi ceilalţi" (Din Cuvîntul rostit în Palatul Cultural din Arad - "Libertate şi ascultare în Biserică", 19 decembrie 2005 )

duminică, 26 iulie 2009

sfînta mucenică Paraschevi cea veche din Tembi (Grecia) - tămăduitoarea bolilor de ochi

Viaţa

Sfînta Paraschevi s-a născut la Roma, în anul 117 d.Hr. Părinţii ei erau greci. Tatăl ei, Agaton şi mama, Politia, erau creştini şi foarte bogaţi. Cînd s-a născut sfînta, aceştia au botezat-o şi i-au dat numele Paraschevi. Au crescut-o potrivit principiilor creştine şi au educat-o la diferite şcoli, deoarece aveau mari posibilităţi materiale.

Foarte multe familii au dorit să-şi căsătorească fii cu ea, deoarece era foarte frumoasă, virtuoasă şi bogată, dar sfînta nu a acceptat nicio propunere şi s-a hotărît să-şi consacre viaţa lui Iisus Hristos.

Părinţii ei au murit cînd avea 20 de ani. Atunci sfînta şi-a împărţit averea astfel: o parte a dat săracilor, o parte a dat Bisericii şi o partea dat unei frăţii creştine, care adăpostea mai multe tinere creştine, ce îşi consacrau, întru feciorie, viaţa lui Iisus Hristos. Sfînta a rămas la frăţie cîţiva ani, ajutînd la răspîndirea credinţei creştine, la fel cum făceau şi celelalte fecioare.

La un moment dat, a părăsit frăţia şi a început să propovăduiască creştinismul în mai multe cetăţi şi ţinuturi din Italia. În această perioadă a vieţii ei, a convins pe mulţi să se boteze creştini. Pentru acest fapt a fost învinuită de închinătorii la idoli, care au pîrît-o pentru această lucrare la închinătorul la idoli Antonino, conducătorul Romei din acea vreme.

Din porunca lui Antonino au adus-o pe sfînta Paraschevi în faţa lui. Acesta a dorit să o facă să lepede credinţa în Hristos şi a dat-o la mai multe chinuri din care, cu harul lui Iisus Hristos, sfînta a ieşit teafără. Au urmat şi alte chinuri, prin care sfînta a trecut dînd slavă lui Hristos. Ultimul chin la care a fost supusă sfînta a fost un cazan plin cu smoală şi ulei. Sfînta a fost aruncată în acest cazan, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu a păţit nimic. Văzînd aceasta Anotonino, s-a aruncat şi el în cazan, ca să se convingă că acesta arde. Dar smoala l-a orbit şi acesta a crezut în credinţa creştinilor cea adevărată şi a rugat-o pe sfîntă să îl boteze creştin. Aceea nu numai că l-a botezat, dar, cu harul lui Dumnezeu, i-a tămăduit şi ochii. Dumnezeu a dăruit sfintei Paraschevi harul de a vindeca bolile de ochi şi, de aceea, cele mai multe minuni ale sfintei au legătură cu vederea (ochii) creştinilor care cer ajutorul ei, atît în acea vreme, cât şi în zilele noastre.

După ce l-a botezat pe Antonino, sfînta a plecat să mărturisească Cuvîntul lui Dumnezeu şi în alte ţări şi locuri, în afara Italiei.

Martiriul

Răspîndind creştinismul şi botezînd noi creştini, sfînta a ajuns şi în Grecia. Cînd a ajuns la Tembi, acolo unde astăzi se află altarul închinat în cinstea ei, a fost prinsă de închinătorii la idoli şi a fost dusă la la guvernatorul acelui ţinut, care se numea Tarasios. Acesta a încercat să o facă să renunţe la credinţa creştină şi la lucrarea ei, dar nu a reuşit. Atunci a dat-o la mai multe chinuri. Sfînta le-a răbdat cu mult curaj şi cu putere şi, în fiecare dimineaţă, chinuitorii o găseau vindecată de cele mai grave răni. La sfîrşit, Tarasios a poruncit să i se taie capul şi aşa sfînta Paraschevi şi-a încredinţat sufletul lui Iisus Hristos, pe care L-a propovăduit şi Căruia şi-a închinat toată viaţa. Trupul ei a fost înmormîntat pe ascuns de cîţiva creştini. La mormîntul ei s-au făcut multe minuni de vindecare a ochilor, minuni care continuă şi în zilele noastre.

Sfînta Paraschevi este prăznuită în data de 26 iulie.

Traducere din limba greacă E.T. după

http://www.matia.gr/7/72/7203/7203_1_9.html

Valea Tembi