Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pămînt, nici prin grai, nici prin haine; fiindcă nu locuiesc în oraşe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel (parellagmene) şi nici nu duc o viaţă paralelă (parasemon). Învăţătura lor n-a fost găsită printr-o invenţie sau excogitare a unor oameni curioşi, nici nu promovează vreo doctrină (dogma) omenească, ca alţii.
Locuind în cetăţi greceşti ca şi barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia şi urmînd obiceiurilor locului în ce priveşte hainele, regimul hranei şi restul vieţii, arată minunată şi recunoscut paradoxală constituţia cetăţeniei lor (thaumasten kai homologoumenos paradoxon ten katastasin tea heauton politeias).
Locuiesc în patrii proprii, dar ca nişte emigranţi (paroikoi), iau parte la toate (treburile publice) ca nişte cetăţeni şi suportă toate (îndatoririle) ca nişte străini. Orice pămînt străin le este patrie, şi orice patrie le este străină.
Se căsătoresc toţi, nasc prunci, dar nu-şi aruncă odraslele.
Stau la o masă comună, dar nu şi la un pat (comun).
Sînt în trup, dar nu vieţuiesc după trup.
Petrec pe pămînt, dar au cetăţenia în cer.
Se supun legilor hotărîte şi prin vieţile lor biruie legile.
Iubesc pe toţi şi sînt prigoniţi de toţi; sînt necunoscuţi şi condamnaţi.
Sînt omorîţi şi fac vii pe alţii.
Sînt săraci şi îmbogăţesc pe mulţi; sînt lipsiţi de toate şi prisosesc în toate.
Sînt necinstiţi şi se slăvesc în necinstiri. Sînt umiliţi şi sînt îndreptaţi. Sînt defăimaţi şi binecuvintează; sînt ocărîţi şi cinstesc (pe cei ce-i ocărăsc).
Fac binele şi sînt pedepsiţi ca nişte răi; pedepsiţi fiind, se bucură ca unii făcuţi vii.
Sînt combătuţi de iudei ca fiind de altă seminţie cu ei şi sînt persecutaţi de păgîni, dar cei care-i urăsc nu ar putea spune cauza duşmăniei lor.
Simplu spus, ceea ce este sufletul în trup (en somati psyche) aceasta sînt creştinii în lume (en kosmo christianoi).
Sufletul e răspîndit ca o sămînţă în toate mădularele trupului, iar creştinii sînt răspîndiţi în cetăţile lumii.
Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup; iar creştinii locuiesc în lume, dar nu sînt din lume.
Sufletul nevăzut e deţinut într-un trup văzut, iar creştinii sînt cunoscuţi că sînt în lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu rămîne nevăzută.
Trupul urăşte sufletul şi se războieşte cu el, deşi nu e cu nimic nedreptăţit de el, pentru că e împiedicat să se bucure de plăceri, şi pe creştini lumea îi urăşte, deşi nu e cu nimic nedreptăţită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor.
Sufletul iubeşte trupul care-l urăşte şi mădularele lui; iar creştinii iubesc şi ei pe cei ce îi urăsc pe ei.
Sufletul e închis în trup, dar el ţine la un loc trupul; şi creştinii sînt deţinuţi în arestul lumii, dar ei ţin la un loc lumea.
Sufletul nemuritor locuieşte într-un cort muritor; iar creştinii locuiec şi ei în corturi stricăcioase aşteptînd nestricăciunea în ceruri.
Sufletul se face mai bun suferind cele rele în ce priveşte hrana şi băutura, iar creştinii pedepsiţi în fiecare zi se înmulţesc tot mai mult.
Într-o atît de mare poziţie (taxin) i-a pus Dumnezeu, pe care nu le este îngăduit a o părăsi.
Traducere prof. diac. Ioan I. Ică jr. după ediţia H.-I. Marrou : A Diognete (Sources Chretiennes 33 bis), 1965, p.62-66
Textul este preluat din cartea Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi de Maica Magdalena, Editura Deisis.
Locuind în cetăţi greceşti ca şi barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia şi urmînd obiceiurilor locului în ce priveşte hainele, regimul hranei şi restul vieţii, arată minunată şi recunoscut paradoxală constituţia cetăţeniei lor (thaumasten kai homologoumenos paradoxon ten katastasin tea heauton politeias).
Locuiesc în patrii proprii, dar ca nişte emigranţi (paroikoi), iau parte la toate (treburile publice) ca nişte cetăţeni şi suportă toate (îndatoririle) ca nişte străini. Orice pămînt străin le este patrie, şi orice patrie le este străină.
Se căsătoresc toţi, nasc prunci, dar nu-şi aruncă odraslele.
Stau la o masă comună, dar nu şi la un pat (comun).
Sînt în trup, dar nu vieţuiesc după trup.
Petrec pe pămînt, dar au cetăţenia în cer.
Se supun legilor hotărîte şi prin vieţile lor biruie legile.
Iubesc pe toţi şi sînt prigoniţi de toţi; sînt necunoscuţi şi condamnaţi.
Sînt omorîţi şi fac vii pe alţii.
Sînt săraci şi îmbogăţesc pe mulţi; sînt lipsiţi de toate şi prisosesc în toate.
Sînt necinstiţi şi se slăvesc în necinstiri. Sînt umiliţi şi sînt îndreptaţi. Sînt defăimaţi şi binecuvintează; sînt ocărîţi şi cinstesc (pe cei ce-i ocărăsc).
Fac binele şi sînt pedepsiţi ca nişte răi; pedepsiţi fiind, se bucură ca unii făcuţi vii.
Sînt combătuţi de iudei ca fiind de altă seminţie cu ei şi sînt persecutaţi de păgîni, dar cei care-i urăsc nu ar putea spune cauza duşmăniei lor.
Simplu spus, ceea ce este sufletul în trup (en somati psyche) aceasta sînt creştinii în lume (en kosmo christianoi).
Sufletul e răspîndit ca o sămînţă în toate mădularele trupului, iar creştinii sînt răspîndiţi în cetăţile lumii.
Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup; iar creştinii locuiesc în lume, dar nu sînt din lume.
Sufletul nevăzut e deţinut într-un trup văzut, iar creştinii sînt cunoscuţi că sînt în lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu rămîne nevăzută.
Trupul urăşte sufletul şi se războieşte cu el, deşi nu e cu nimic nedreptăţit de el, pentru că e împiedicat să se bucure de plăceri, şi pe creştini lumea îi urăşte, deşi nu e cu nimic nedreptăţită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor.
Sufletul iubeşte trupul care-l urăşte şi mădularele lui; iar creştinii iubesc şi ei pe cei ce îi urăsc pe ei.
Sufletul e închis în trup, dar el ţine la un loc trupul; şi creştinii sînt deţinuţi în arestul lumii, dar ei ţin la un loc lumea.
Sufletul nemuritor locuieşte într-un cort muritor; iar creştinii locuiec şi ei în corturi stricăcioase aşteptînd nestricăciunea în ceruri.
Sufletul se face mai bun suferind cele rele în ce priveşte hrana şi băutura, iar creştinii pedepsiţi în fiecare zi se înmulţesc tot mai mult.
Într-o atît de mare poziţie (taxin) i-a pus Dumnezeu, pe care nu le este îngăduit a o părăsi.
Traducere prof. diac. Ioan I. Ică jr. după ediţia H.-I. Marrou : A Diognete (Sources Chretiennes 33 bis), 1965, p.62-66
Textul este preluat din cartea Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi de Maica Magdalena, Editura Deisis.
