luni, 6 ianuarie 2014

Un parfum natural: MAGHIRANUL

Origine: Maghiranul (sau măghiranul) este originar din partea estică a Mediteranei dar este cultivat şi în Spania, Franţa şi Germania. Numele său provine din arabul marjamie – - incomparabilul.

 
Prezentare: Din familia mentei (Laminaceae), asemănător cu oregano cu care deseori este confundat şi înlocuit, maghiranul este o plantă perenă, însă, deoarece este foarte sensibilă la frig, este cunoscută mai degrabă ca una anuală. Planta creşte între 20-60 de centimetri, cu tulpini ierboase şi frunze păroase, ovoidale. Florile maghiranului sunt gri catifelate sau alb-trandafirii.
Uleiurile esenţiale ale maghiranului, terpenul, substanţele amare şi taninul îi influenţează mirosul şi gustul.


 
Aromă: Maghiranul are un miros foarte intens şi gust condimentat, uşor iute şi foarte aromat. Aroma maghiranului combină note de pin cu accente citrice, rezultând un gust proaspăt.
Utilizare: Cunoscut în Evul Mediu mai mult ca o plantă medicinală (în multe regiuni încă este apreciat exclusiv pentru calităţile sale terapeutice), de unde şi renumele de incomparabilul, maghiranul era folosit pentru tratarea majorităţii afecţiunilor interne, de la probleme digestive la tuberculoză. Uleiurile sale esenţiale stimulează digestia iar aroma sa specială îl face potrivit pentru mâncăruri grase, cu carne de gâscă sau raţă şi pentru aromele puternice de vânat.
În bucătăriile în care este folosit, în cele germanice, orlandeze, ungurească, etc., maghiranul este regăsit în gulaşuri, mâncăruri cu mazăre sau fasole albă, supă de cartofi, reţete cu varză acră, carne de berbec şi porc, vânat, etc.
Maghiranul se mai foloseşte pentru aromarea salatelor, mâncărurilor de legume, mâncărurilor cu brânză, perişoarelor sau cartofilor copţi.


 
Preparare: Maghiranul se foloseşte atât proaspăt cât şi uscat. În procesul de gătire se împrieteneşte bine, la gătit sau în marinate, cu celelalte condimente asociate vânatului: cimbru, dafin şi ienupăr. Maghiranul se adaugă în mâncare în partea finală a procesului de preparare, cu puţin timp înainte de a fi gata mâncarea. SursA: cevabun.ro

P.S. Bunicile noastre foloseau maghiranul pe post de ... parfum, il striveau intre palme si aroma era gata (:

duminică, 5 ianuarie 2014

3 fotografii. Praznic cu lumină de Bobotează!



Rochiță Botez cu motive florale tradiționale, provenite dintr-o ie veche din Transilvania


 
Și drăgălașa posesoare a rochiței (:
FoTo: Teodor S.
 
Praznic cu bucurie de Botezul Domnului!
mat.E. 
  
 

sâmbătă, 21 decembrie 2013

cosTume Populare peNtru Copiii de Nașterea lui Hristos

 
Cred că v-ați întrebat ce am făcut în ultimul timp, de vreme ce am comunicat atît de puțin cu voi, cititorii. Ei bine, în afară de minunata viroză (care în cazul meu a durat aproape 3 săptămîni), am mai și cusut. Împreună cu 4 doamne inimoase și foarte, foarte harnice - cărora vreau să le mulțumesc și pe această cale. Să vă arăt mai jos ce am reușit să coasem.
 
Costume Populare pentru băieți
8 ani
13 ani
4 ani
1 an și 2 luni
Detaliu piept
Detaliu cămașă
Detaliu guler
Detaliu manșetă
Detaliu cămașă
Cele 4 cămăși pentru băieți
4 manșete 

4 cămăși
 
Costum popular pentru fetiță, 10 ani

Ia
 


Ie, poale, brîu




Detaliu piept


Detaliu spate

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 








Detaliu mînecă


Detaliu poale



Detaliu poale


Nasturi


Detaliu poale
 
 
Vă doresc tuturor sănătate, zile pline de bucurii și spor întru cele duhovnicești!
O duminică binecuvîntată!
mat.E.

duminică, 8 decembrie 2013

Jean Francois Colosimo: ”În Ortodoxie sînt tot atîtea doctrine sociale cîți indivizi ortodocși”




Colosimo: (...) Scolastica divinizează rațiunea omenească, astfel încît într-o bună zi omul vine și spune că nu mai are nevoie de Dumnezeu. Aceasta este lupta modernității. Urmează apoi toate cuvintele scrise cu majuscule, care vin să-L înlocuiască pe Dumnezeu: Spiritul, Revoluția, Istoria ...

- Libertatea ...

- Tot ceea ce va diviniza omul.

- Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea ...

- Deci se ajunge la divinizarea acestora, la religii seculare. Nazismul, comunismul sînt și ele expresii din această categorie. Noi ne-am aflat ca între paranteze între otomani de o parte și Petru cel Mare de cealaltă. Nu prea am participat. Am avut norrocul să nu fim prea implicați în toată această conjuctură, să nu trebuiască să ne luptăm, să nu ne simțim precum catolicii obligați să producem o doctrină socială, o doctrină psihologică, o antropologie naturalistă etc. Și de aceea sînt foarte alarmat cînd văd azi ortodocși care vor să creeze cu orice preț o doctrină socială.

În Ortodoxie sînt totatîtea doctrine sociale cîți indivizi ortodocși. NU ESTE O PROBLEMĂ TEOLOGICĂ. Nu credem că este un teren al rațiunii unde să se poată întîlni credinciosul cu necredinciosul și în care primul să-l poată convinge pe celălalt. Nu se pot da argumente separate de Hristos. Asta spune și Dostoievski cînd afirmă că ”între dreptate și Hristos, eu Îl aleg pe Hristos”. (...)  

Text preluat din cartea România îngerilor. O discuție la Saint-Serge, Institutul Ortodox din Paris - Savatie Baștovoi, Jean Francois Colosimo, Ed. Cathisma, București, 2013