luni, 6 ianuarie 2014

Un parfum natural: MAGHIRANUL

Origine: Maghiranul (sau măghiranul) este originar din partea estică a Mediteranei dar este cultivat şi în Spania, Franţa şi Germania. Numele său provine din arabul marjamie – - incomparabilul.

 
Prezentare: Din familia mentei (Laminaceae), asemănător cu oregano cu care deseori este confundat şi înlocuit, maghiranul este o plantă perenă, însă, deoarece este foarte sensibilă la frig, este cunoscută mai degrabă ca una anuală. Planta creşte între 20-60 de centimetri, cu tulpini ierboase şi frunze păroase, ovoidale. Florile maghiranului sunt gri catifelate sau alb-trandafirii.
Uleiurile esenţiale ale maghiranului, terpenul, substanţele amare şi taninul îi influenţează mirosul şi gustul.


 
Aromă: Maghiranul are un miros foarte intens şi gust condimentat, uşor iute şi foarte aromat. Aroma maghiranului combină note de pin cu accente citrice, rezultând un gust proaspăt.
Utilizare: Cunoscut în Evul Mediu mai mult ca o plantă medicinală (în multe regiuni încă este apreciat exclusiv pentru calităţile sale terapeutice), de unde şi renumele de incomparabilul, maghiranul era folosit pentru tratarea majorităţii afecţiunilor interne, de la probleme digestive la tuberculoză. Uleiurile sale esenţiale stimulează digestia iar aroma sa specială îl face potrivit pentru mâncăruri grase, cu carne de gâscă sau raţă şi pentru aromele puternice de vânat.
În bucătăriile în care este folosit, în cele germanice, orlandeze, ungurească, etc., maghiranul este regăsit în gulaşuri, mâncăruri cu mazăre sau fasole albă, supă de cartofi, reţete cu varză acră, carne de berbec şi porc, vânat, etc.
Maghiranul se mai foloseşte pentru aromarea salatelor, mâncărurilor de legume, mâncărurilor cu brânză, perişoarelor sau cartofilor copţi.


 
Preparare: Maghiranul se foloseşte atât proaspăt cât şi uscat. În procesul de gătire se împrieteneşte bine, la gătit sau în marinate, cu celelalte condimente asociate vânatului: cimbru, dafin şi ienupăr. Maghiranul se adaugă în mâncare în partea finală a procesului de preparare, cu puţin timp înainte de a fi gata mâncarea. SursA: cevabun.ro

P.S. Bunicile noastre foloseau maghiranul pe post de ... parfum, il striveau intre palme si aroma era gata (:

Niciun comentariu: