Cum trăiesc creştinii în lume - cap. V-VI din Epistola către Diognet V-VI scrisă de Panten (primul profesor al şcolii creştine din Alexandria)

Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pămînt, nici prin grai, nici prin haine; fiindcă nu locuiesc în oraşe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel (parellagmene) şi nici nu duc o viaţă paralelă (parasemon). Învăţătura lor n-a fost găsită printr-o invenţie sau excogitare a unor oameni curioşi, nici nu promovează vreo doctrină (dogma) omenească, ca alţii.
Locuind în cetăţi greceşti ca şi barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia şi urmînd obiceiurilor locului în ce priveşte hainele, regimul hranei şi restul vieţii, arată minunată şi recunoscut paradoxală constituţia cetăţeniei lor (thaumasten kai homologoumenos paradoxon ten katastasin tea heauton politeias).
Locuiesc în patrii proprii, dar ca nişte emigranţi (paroikoi), iau parte la toate (treburile publice) ca nişte cetăţeni şi suportă toate (îndatoririle) ca nişte străini. Orice pămînt străin le este patrie, şi orice patrie le este străină.

Se căsătoresc toţi, nasc prunci, dar nu-şi aruncă odraslele.
Stau la o masă comună, dar nu şi la un pat (comun).
Sînt în trup, dar nu vieţuiesc după trup.
Petrec pe pămînt, dar au cetăţenia în cer.
Se supun legilor hotărîte şi prin vieţile lor biruie legile.
Iubesc pe toţi şi sînt prigoniţi de toţi; sînt necunoscuţi şi condamnaţi.
Sînt omorîţi şi fac vii pe alţii.
Sînt săraci şi îmbogăţesc pe mulţi; sînt lipsiţi de toate şi prisosesc în toate.
Sînt necinstiţi şi se slăvesc în necinstiri. Sînt umiliţi şi sînt îndreptaţi. Sînt defăimaţi şi binecuvintează; sînt ocărîţi şi cinstesc (pe cei ce-i ocărăsc).
Fac binele şi sînt pedepsiţi ca nişte răi; pedepsiţi fiind, se bucură ca unii făcuţi vii.
Sînt combătuţi de iudei ca fiind de altă seminţie cu ei şi sînt persecutaţi de păgîni, dar cei care-i urăsc nu ar putea spune cauza duşmăniei lor.

Simplu spus, ceea ce este sufletul în trup (en somati psyche) aceasta sînt creştinii în lume (en kosmo christianoi).
Sufletul e răspîndit ca o sămînţă în toate mădularele trupului, iar creştinii sînt răspîndiţi în cetăţile lumii.
Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup; iar creştinii locuiesc în lume, dar nu sînt din lume.
Sufletul nevăzut e deţinut într-un trup văzut, iar creştinii sînt cunoscuţi că sînt în lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu rămîne nevăzută.
Trupul urăşte sufletul şi se războieşte cu el, deşi nu e cu nimic nedreptăţit de el, pentru că e împiedicat să se bucure de plăceri, şi pe creştini lumea îi urăşte, deşi nu e cu nimic nedreptăţită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor.
Sufletul iubeşte trupul care-l urăşte şi mădularele lui; iar creştinii iubesc şi ei pe cei ce îi urăsc pe ei.
Sufletul e închis în trup, dar el ţine la un loc trupul; şi creştinii sînt deţinuţi în arestul lumii, dar ei ţin la un loc lumea.
Sufletul nemuritor locuieşte într-un cort muritor; iar creştinii locuiec şi ei în corturi stricăcioase aşteptînd nestricăciunea în ceruri.
Sufletul se face mai bun suferind cele rele în ce priveşte hrana şi băutura, iar creştinii pedepsiţi în fiecare zi se înmulţesc tot mai mult.
Într-o atît de mare poziţie (taxin) i-a pus Dumnezeu, pe care nu le este îngăduit a o părăsi.

Traducere prof. diac. Ioan I. Ică jr. după ediţia H.-I. Marrou : A Diognete (Sources Chretiennes 33 bis), 1965, p.62-66

Textul este preluat din cartea Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi de Maica Magdalena, Editura Deisis.

Apostolat în Ţara Făgăraşului (Nr.34) - număr dedicat memoriei părintelui Teofil

Apostolat nr 34

IN CORFU DE ZIUA SFANTULUI SPIRIDON

FIRMA FIRST CLASS TURISM organizeaza PELERINAJ IN GRECIA:

IN CORFU DE ZIUA SFANTULUI SPIRIDON

PERIOADA: 10 – 14 DECEMBRIE 2009

MANASTIREA RILA, CORFU SI BISERICA SF. SPIRIDON, MANASTIRILE DE LA METEORA, TUR DE ORAS SALONIC, MANASTIREA SF. PARASCHIVA, MANANSTIREA SOUROTI!

Traseu: Bucuresti – Ruse – Rila - Kulata – Serres – Corfu – Kalambaka – Katerini – Salonic – Bucuresti

Ziua I: Aproximativ ora 05.00 plecare din Bucuresti; Deplasare pe traseul Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Plevna – Sofia – Kulata – Serres. Pe drum vizita la Manastirea Rila din Bulgaria. Cazare Serres/Sidirokastro/Salonic.

Ziua II: Mic dejun. Dimineata, plecare spre Igoumenitsa pentru traversare cu ferry-boat-ul in Corfu. Pe drum, scurta vizita la Manastirea Souroti de la langa Salonic, la mormantul Sfantului Paisie Aghioritul. Cazare Corfu.

Ziua III: Mic dejun. Participare la Sfanta Liturghie, la Sarbatoarea Sfantului Spiridon, patronul Insulei Corfu, si inchinare in biserica ce-i adaposteste moastele. Dupa amiaza turul orasului Corfu. Cazare Corfu.

Ziua IV:Mic dejun. Foarte de dimineata, traversare cu ferry-boat-ul din Corfu la Igoumenitsa. Deplasare catre Kalambaka si Meteora. Se va vizita una dintre manastirile Sf. Stefan, Marele Meteor, Sf. Varlaam sau Sf. Rusanu (functie de programul de functionare al manastirilor in ziua vizitei). Plecare catre Paralia Katerini, cu scurta oprire la Schitul Sf. Paraschiva din Valea Tembi. Cazare Paralia Katerini.

Ziua V: Mic dejun. Plecare spre Salonic. Tur de oras cu autocarul Salonic: Catedrala Sf. Dumitru, Biserica Sf. Gheorghe, Arca lui Galeriu, Biserica Sf. Sofia, Mitropolia Grigorie Palama, Turnul Alb, vechile ziduri de aparare ale orasului, Centrul Expozitional Hellexpo, Universitatea Aristotel, Bulevardul Egnatia (cea mai veche strada a Salonicului). La pranz, plecare spre tara. In cursul noptii sosire la Bucuresti (functie de conditiile de drum si formalitatile vamale).

PRET aprox / PERSOANA in camera cu 2 sau 3 paturi: 250 EUR

( (pentru grup de minim 30 platitori)

Pretul include: transport autocar 3***, clasificat pentru curse internationale, pe ruta Bucuresti – Grecia si retur/ taxe auto, parcari / bilet ferry- boat Igoumenitsa – Corfu si retur/ 4 nopti cazare cu mic dejun in hoteluri 2 si 3 stele : 1 noapte Serres, 2 nopti Corfu, 1 noapte Paralia Katerini / vizita in orasul Corfu/ vizita la manastirile de la Meteora (intrarea la manastire nu este inclusa) / tur de oras Salonic si vizita la Manastirea Souroti / vizita la Schitul Sfanta Paraschiva/ Manastirea Rila in Bulgaria/ servicii insotitor de grup.

Pretul nu include asigurarea medicala, ghizi locali si intrarile la obiectivele turistice. In cazul unui nr. mai mic de platitori, pretul se va recalcula.

TERMEN LIMITA DE INSCRIERE CU UN AVANS DE 100 EUR PANA LA DATA DE 20 NOIEMBRIE 2009 ;

RESTUL SE ACHITA PANA LA 01 DECEMBRIE 2009.

PLATA SE POATE FACE SI IN LEI LA CURSUL BNR + 2% COMISION DE SCHIMB VALUTAR, DIN ZIUA PLATII FINALE.

fotografii de la prohodirea părintelui Teofil - 31 octombrie 2009 (2)

fotografii de la prohodirea părintelui Teofil - 31 octombrie 2009 (1)

IN MEMORIAM - PĂRINTELE TEOFIL de părintele Cornel Toma

Optimismul şi maximalismul pascal sau Despre bucuria creştină

În tradiţia duhovnicească ortodoxă din România secolului XX există un spectru complex al orientărilor şi curentelor duhovniceşti. În acest cadru teologic şi spiritual, părintele Teofil este un reprezentant al creştinismului, desăvârşit sub forma bucuriei creştine, a optimismului creştin şi a maximalismului pascal.

Dacă părintele Cleopa accentua problema păcatului şi a pedepselor iadului în faţa credincioşilor, părintele Paisie Olaru le vorbea oamenilor despre frumuseţile raiului prin imnul :"Hai la rai, hai la rai /cu căruţa cu doi cai", părintele Teofil de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus abordează cea de a treia formă a motivaţiei de a fi creştin: bucuria sau fericirea de a fi creştin. Părintele Teofil evidenţiază latura pozitivă a creştinismului: bucuria, iubirea, pacea, frumuseţea, unirea cu Dumnezeu sau un creştinism debarasat de motivaţiile palide ale logicii umane, de a scăpa de răul temporal sau veşnic şi de a dobândi binele - fie ca recompensă temporală, fie ca recompensă veşnică.

"- Cum reuşiţi să fiţi mereu bucuros?
- Aşa-mi ţâpă dinăuntru! Dragă, bucuria mea se bazează şi pe credinţa mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile.... . Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să ştiţi că mie nu mi-e frică de faptul că n-o să ajung în rai. Nu! De ce nu mi-e frică? Nu că fac bine nişte lucruri care mă îndreptăţesc să ajung în rai. Nu! Dar sunt sigur că Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut".

Pentru părintele Teofil a fi creştin înseamnă a te bucura necontenit de Dumnezeu, înseamnă a te bucura de Maica Domnului, de Sfinţii Lui, de lucrurile Lui, de oameni şi de întreaga creaţie. A fi creştin înseamnă a trăi mereu starea de Înviere, înseamnă să faci din fiecare zi şi clipă un Paşte şi să transformi viaţa într-o bucurie veşnică, în întâlnirea şi petrecerea cu Dumnezeu şi cu oamenii. A fi creştin înseamnă să fii responsabil şi fericit pentru că poţi să-ţi îndeplineşti destinul ca om. Fiecare creştin trebuie să fie un om fericit şi este cu adevărat fericit, atunci când s-a întâlnit cu Dumnezeu şi când rămâne în legătură cu Dumnezeu.

Una din trăsăturile fundamentale ale optimismului creştin al părintelui Teofil constă în realismul duhovnicesc sau în echilibrul spiritual pe care îl are faţă de credinţa şi vieţuirea creştină. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că a fi creştin înseamnă să mergi ca pe sfoară. Alţi Sfinţi Părinţi spun că, creştinismul înseamnă calea de mijloc, care este calea împărătească. La părintele Teofil se observă un echilibru spiritual uimitor în evitarea extremelor spirituale, prin îmbinarea iconomiei cu acrivia şi prin aplicarea doctrinei Bisericii faţă de realităţile lumii moderne, dar mai ales prin dragostea dostoievskiană de a salva, de a mântui pe om.

În toate cazurile părintele oferă soluţii reale, clare şi însoţite de mult tact şi folos duhovnicesc: "Cândva, când eram student la Teologie, Mitropolitul Bălan m-a întrebat pe mine: Tu eşti optimist sau pesimist? Eu i-am zis că-s realist. Am găsit o formulă. Ştii, ca şi cum îl întrebi pe un copil un lucru şi el te surprinde cu răspunsul pe care nu îl ai tu în vedere – Al cui eşti tu, al lui tata sau al lui mama? Şi el zice – Al amândurora. Aşa că eu am găsit formula aceasta, că sunt realist. Mitropolitul a zis că nu se poate, că trebuie să fii sau optimist, sau pesimist. Adevărul este că, totuşi, eu am rămas la ideea aceasta: că sunt realist".

În acest sens, părintele Teofil observă că în spiritualitatea românească a secolului XX fiecare duhovnic contemporan are o orientare diferită şi aduce ceva nou sau specific şi, astfel, îmbogăţeşte şi înnoieşte spiritualitatea ortodoxă. Aceste direcţii, orientări, curente, şcoli de duhovnicie sunt diferite sau cu un specific aparte, dar nu se opun, nu se exclud, ci se completează, se îmbogăţesc reciproc într-un consens al duhovnicilor. De pildă, şi în Tradiţia patristică, Părinţii Bisericii interpretează diferit o problemă biblică, o neînţelegere teologică sau o chestiune morală, deoarece fiecare Părinte surprinde o latură, o semnificaţie aparte a bogăţiei teologiei, dar contribuţia specifică a Părinţilor se bazează pe consensul patristic. Astfel, şi printre duhovnicii contemporani din România se poate vorbi despre o orientare specifică sau diferită, dar bazată pe consens sau pe reguli duhovniceşti recunoscute şi acceptate de către toţi.

"Altfel gândeşte părintele Arsenie Papacioc, altfel gândeşte părintele Cleopa, altfel gândeşte altul şi altul, decât gândesc eu. Bineînţeles că eu nu mă pot desfiinţa pe mine însumi, să spun că trebuie să gândesc ca părintele Cleopa, că trebuie să gândesc ca părintele Papacioc, căci numai aşa e bine".

În tradiţia ortodoxă filocalică, orientarea specifică duhovnicească nu se baza întodeauna pe o relaţie imitativă între duhovnic şi ucenic. Fiecare om este diferit ca persoană, existenţă şi destin faţă de ceilalţi oameni. A învăţa creştinismul de la un duhovnic nu înseamnă numai o copiere sau o imitare formală, ci şi o dezvoltare şi o nuanţare, o aplicare a teologiei şi spiritualităţii duhovnicului, precum şi a şcolii de duhovnicie. Părintele Teofil a învăţat bucuria de la duhovnicul său, părintele Serafim Popescu, numit şi ,,părintele bucuriei”. Cu toate acestea, bucuria părintelui Teofil primeşte alte nuanţe, alte semnificaţii şi alte conotaţii. De altfel, în orice orientare duhovnicească există diferenţe de gândire, de trăire şi de mărturisire între duhovnic şi ucenic.

"Când era părintele Serafim la noi la mănăstire, Dumnezeu să-l odihnească, uneori nu ne potriveam într-o anumită chestiune şi eu ziceam: - Părinte, dacă ne-am potrivi, ar fi aici doi Serafimi şi dacă nu ne potrivim, sunt doi, adică un Serafim şi un Teofil. Ce vreţi să fie, doi Serafimi sau un Serafim şi un Teofil? Şi asta e realitatea, adică fiecare gândim cum gândim, bineînţeles că ne ţinem totuşi de o rânduială, de o direcţie, dar sunt şi nişte lucruri pe care poate le vedem altfel”.

Veşnică pomenire, iubite părinte Teofil!

În ultimele zile de suferinţă, părintele Teofil avea acelaşi optimism şi maximalism pascal. A rămas un părinte al bucuriei, chiar şi în faţa morţii. Parafrazîndu-l pe Sfîntul Ioan Scărarul spunea - într-o altă formă- "Nu pot să mă văd mort în sicriu, ci doar viu". Mai spunea şi că va pleca la Domnul pentru că "de aceea a făcut Dumnezeu raiul, ca să îl umple cu cei ce Îl iubesc". Iar cînd încercam să îl încurajez şi îi spuneam că va fi bine, îmi răspundea "Oricum sînt bine, deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeauna sîntem bine".

De astăzi, comunitatea noastră ortodoxă, pe care de multe ori a întărit-o cu rugăciune şi cu cuvînt ziditor, îl va purta în rugăciunile Sfintei Liturghii şi îl va avea ca mijlocitor şi solitor înaintea Domnului bucuriei, în latura cea cerească a celor drepţi şi sfinţi din Biserica lui Hristos.

Odihnească-se în pace, părintele nostru şi al bucuriei celei veşnice!

Părintele Cornel Toma