mănăstirea chinovitică (de obşte) a sfîntului Teodosie cel Mare, întemeietorul vieţii de obşte

Cuviosul parintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amândoi credinciosi si cucernici. Teodosie a intrat în viata calugareasca, si luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451; si trecând prin Antiohia s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre viata cea îmbunatatita si care i-a proorocit ca va fi pastor peste multe oi cuvântatoare. Apoi a sihastrit lânga un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urma s-a dus într-un munte, unde era o pestera si acolo a petrecut viata aleasa, ajungând la atâta înfrânare, încât timp de 50 de ani n-a gustat pâine, ci numai ierburi si roade de finic. Rugaciunea lui era neîncetata si lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodata. În jurul lui s-au strâns ucenici multi, care îi ascultau povetele si-i urmau viata. A facut si minuni. Si facându-se dascal al multor ucenici, a adormit întru Domnul.

Sursa: Sinaxar

Mănăstirea Ortodoxă a sfîntului Teodosie



o pisică palestiniană ne aştepta în curtea Mănăstirii



sfinte moaşte


Biserica construită pe vechea peşteră

intrarea în peşteră


osuarul Mănăstirii

peştera în care se află mormintele sfinţilor vieţuitori, dar şi cele ale mamelor lor

mormîntul sfîntului Teodosie


mormîntul sfintei Evloghia, mama sfîntului Teodosie

mormîntul sfintei Sofia, mama sfîntului Sava cel sfinţit

mormîntul sfintei Teodota

Sursă fotografii: arhiva comunităţii ortodoxe din care fac parte

Această Mănăstire a fost construită pe ruinele vechiului chinovion, întemeiat de sfîntul Teodosie în secolul 4, la marginea pustiului Iudeii. Reminiscenţele acestor ruine se mai văd şi azi atît în interiorul zidurilor Mănăstirii, cît şi dincolo de limitele ei. Peştera loc de pelerinaj reprezintă una dintre cele mai interesante părţi ale vechii Mănăstiri. Este o peşteră naturală uşor ecarisată, situată chiar în inima Mănăstirii. În jurul Mănăstirii se află mormintele multor egumeni ai ei, printre care s-au numărat şi remarcabile figuri ale monahismului din Ţara Sfîntă, cum ar fi: sfîntul Teodosie - fondatorul, patriarhul Sofronie din Ierusalim, sfîntul Copris şi alţii.

Din secolul 5 pînă în secolul 7, în perioada ei cea mai înfloritoare, în Mănăstire au trăit aproape 700 de monahi de diferite naţionalităţi. Conform izvoarelor scrise, în mijlocul lor domnea dragostea, disciplina, vrednicia şi o deosebită atmosferă duhovnicească. În centrul Mănăstirii se afla Biserica în care se oficia Liturghia în limba greacă şi 2 Biserici mai mici ca dimensiune pentru nevoinţele diferitelor comunităţi monastice.

Pe lîngă aceasta existau ateliere pentru folosirea zilnică a muncii monahilor, comitete pentru ocrotirea celor săraci şi bătrîni, azile pentru orfani, centre de învăţămînt, hanuri, adăposturi şi locuri de popas pentru oameni, grajduri pentru animale, folosite atît de monahi, cît şi de pelerini. Cu alte cuvinte, Mănăstirea reprezenta un mic stat al unor oameni dedaţi spiritului, rugăciunii şi modului de viaţă monahal, precum şi muncii, fiind consacraţi trup şi suflet obştii şi monahismului. Renumitul Ioan Moshos şi viitorii patriarhi din Ierusalim, Sofronie şi Modest, au fost unii dintre cei mai remarcabili monahi care au ieşit dintre zidurile acestei vestite Mănăstiri.

Invazia persană şi cucerirea arabă au pus capăt perioadei de înflorire a Mănăstirii, majoritatea monahilor părăsindu-o. Dăinuind pînă în secolul al 15-lea, Mănăstirea a rămas cu desăvîrşire pustie şi s-a transformat într-un loc de popas pentru triburile beduine ale lui Ibn-Abed.

Mănăstirea se numeşte şi în ziua de astăzi în arabă Der-Ibn-Abed (Mănăstirea fiilor lui Abed). În anul 1858 Patriarhia Greacă a cumpărat de la beduini ruinele Mănăstirii, a restaurat-o şi a făcut-o din nou activă. În prezent, în Mănăstire vieţuiesc monahii.

Sursa: Ghidul Creştinului Ortodox prin Locurile de pelerinaj ale Ţării Sfinte, Vasilios Tzaferis, traducere Mircea Aurel Buiciuc, Herzlia, Israel

Biserica Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos din Betleem

Biserica Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos


interiorul Bazilicii construite de Iustinian






mozaicuri


coborirea in pestera Nasterii lui Hristos

locul in care S-a nascut Hristos

locul ieslei

Ruinele primei Bazilici construite in secolul 4 de catre sfinta Elena se afla sub temelia Bisericii actuale. Conform marturiilor scrise, aceasta prima Bazilica avea cinci naosuri si o curte mare exterioara in fata fatadei orientale spre apus. In aripa dinspre rasarit a fost construita o cladire impresionanta, octogonala, in centrul careia se afla Pestera Nasterii lui Hristos. Pardoseala ei era acoperita cu un mozaic in culori, ale carui fragmente se mai vad si astazi sub dalele de marmura ale actualei pardoseli. Sapaturile arheologice desfasurate in zona Bazilicii in anul 1934 au confirmat si au amplificat descrierile textelor din vechime, ce descriau acest important monument crestin din secolul 4.

La aproximativ 200 de ani de la zidirea de catre sfinta Elena, Bazilica a fost darimata din cauze nestiute de catre imparatul Iustinian si inlocuita cu alta, care se pastreaza si in ziua de azi. In partea dinspre zidul de vest al noii Bazilici a fost amenajata o curte mica cu o galerie, iar cladirea octogonala de deasupra pesterii Nasterii a fost inlocuita de o sfinta Bazilica triunghiulara. Astfel, intreaga zidire a capatat forma unei cruci. Bazilica lui Iustinian, mai mare ca dimensiuni, nu avea frumusetea si splendoarea celei dintii. Insusi Iustinia s-a declarat nemultumit de constructia nou inaltata, apasatoare si intunecata, poruncind - dupa cum ne spune traditia de mai tirziu - ca arhitectul principal sa fie pedepsit.

Ornamentele exterioare ale noii Bazilici a lui Iustinian nu s-au pastrat, desi, dupa toate aparentele, ele trebuie sa fii fost impresionante si fastuoase.

Potrivit unei descrieri de mai tirziu, pe fatada Bazilicii erau incastrate mozaicuri in culori cuprinzind scena nasterii lui Hristos si cea a inchinarii magilor persani. Tocmai aceasta imagine a salvat Bazilica de la distrugere in anul 614; vazind in imaginea celor 3 magi pe compatriotii lor, cotropitorii persani, in semn de respect pentru aceasta imagine, nu au incendiat cladirea.

Actualele ornamente mozaicale de pe zidurile bazilicii si imaginile de pe cele 40 de coloane au fost facute de mesteri iconari ortodocsi greci in secolul 12. Mozaicurile murale si icoanele de deasupra coloanelor au fost lucrate in stilul si potrivit canoanelor iconografice ale Bisericii Ortodoxe.

Sursa: Vasilios Taferis, Ghidul crestinului ortodox prin locurile de pelerinaj ale Tarii Sfinte, (traducere Mircea Aurel Buiciuc), Herzlia, Israel

mănăstirea sfîntului Sava cel Sfinţit - dar duhovnicesc în seara sfîntului Nicolae

sfîntul Nicolae, frescă în Mănăstirea Ferapontov, Rusia

icoană cu sfîntul Sava cel Sfinţit şi ucenicii lui

E seara în care vine sfîntul Nicolae să ne aducă dulciuri duhovniceşti. De aceea, aceste fotografii din Palestina cu Mănăstirea sfîntului Sava cel Sfinţit sînt un mic semn de dragoste frăţească din partea mea către toţi cei care au deschis paginile acestui blog. O seară cu bucurie sfîntă şi pace sufletească!

pustiul Palestinei

drumul către Mănăstire

zidurile exterioare ale Mănăstirii. După cum se relatează în viaţa sfîntului Sava cel Sfinţit, el este monahul care a creat Tipikonul, adică un set de reguli după care se ghidează o comunitate monastică şi anumite rînduieli liturgice. Acest document a avut şi are o mare influenţă atît în vremea în care a trăit sfîntul Sava, dar şi în timpurile noastre, deoarece toate Mănăstirile din Sfîntul Munte (Grecia) sînt organizate după aceste reguli.

Imaginile care urmează sînt ceea ce ne-a fost îngăduit nouă, femeilor, să vedem. Aceasta deoarece Tipikonul sfîntului Sava cel Sfinţit interzice femeilor să intre în Mănăstire.

Imaginile ce urmează reprezintă interiorul Mănăstirii şi ceea ce au putut vedea bărbaţii:
- racla în care se găsesc cinstitele moaşte ale sfîntului Sava


- moaştele sfîntului Sava

Cuviosul Părintele nostru Sava cel sfinţit a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. De loc era din Capadocia, iar părinţii lui se numeau Ioan şi Sofia. Chiar de la începutul vieţii lui a îndrăgit vieţuirea călugărească, aşa că a intrat de mic într-o mănăstire numită Flavian. Era atât de înfrânat încă din copilărie, că văzând în grădină un măr şi dorind să-l mănânce, a zis: "Frumos era la vedere şi bun la mâncare fructul ce m-a omorât". A luat mărul cu mâinile, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat în picioare şi lege şi-a pus să nu mănânce măr niciodată.

La vârsta de optsprezece ani, a mers la marele Eftimie (prăznuit la 20 ianuarie); acesta l-a trimis la cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie) în chinovie. Acolo a cunoscut vieţuirea dumnezeiască a fraţilor şi a mers pe urmele virtuţii celor pe care i-a cunoscut în chinovie. Din pricina covârşitoarei lui înduhovniciri, marele Eftimie îl numea copil cu suflet de bătrân. Şi cu cât creştea în vârstă cu atât sporea şi în virtute. De aceea a şi făcut multe minuni. Printre altele, prin rugăciunea lui, a făcut să izvorască apă în locuri fără de apă.

A fost învăţătorul multor monahi. A fost în două rânduri sol la Constantinopol, trimis de patriarhii Ierusalimului din acele vremuri: o dată la împăratul Anastasie, iar a doua oară la împăratul Iustinian. Ajungând deci la vârsta de nouăzeci şi patru de ani, s-a mutat către Domnul.

- peşteri în care au vieţuit schimnicii din Mănăstire

- icoana adormirii întru Domnul a sfîntului Sava, situată deasupra mormîntului său


- zidurile interioare ale Mănăstirii

Sursa fotografiilor: arhiva personală

manastirea ortodoxa din Valea Hozevei si sfantul Ioan Iacob Romanul/Hozevitul

Valea Hozevei

poarta de la intrarea în Mănăstire



Poarta care marchează jumătatea drumului parcurs până la Mănăstire. Drumul este foarte greu, deoarece Valea Hozevei este, de fapt, un mic deşert şi soarele este foarte puternic. Din fericire, localnicii musulmani aşteaptă pelerinii la poarta de la intrare cu măgăruşi, care în condiţiile date şi pentru persoanele mai în vîrstă, pot fi o alternativă de a ajunge la mănăstire.

Mănăstirea Ortodoxă a Sfîntului Gheorghe Hozevitul

chilii ale unor pustnici



Valea Hozevei văzută din faţa Mănăstirii

peştera în care Sfînta Tradiţie aminteşte că s-a ascuns sfîntul prooroc Ilie vreme de trei ani şi şase luni şi unde a fost hrănit de corbi (3 Regi 17: 5-6)

racla cu sfintele moaşte ale sfîntului Ioan Iacob Românul

http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.php?view.101

http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/august/sfantul_ioan_cel_nou_de_la_neamt.htm

Sfînta Mănăstire Ortodoxă din Valea Hozevei este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Sfîntă. Ea a fost construită chiar la mijlocul drumului între Ierihon şi Ierusalim. La puţin timp după ce a fost zidită şi ctitorită de sfîntul Gheorghe, a fost cucerită de către perşi.
Sfînta Tradiţie leagă acest loc de proorocul Ilie şi de sfîntul părinte Ioachim. Aici se găseşte peştera în care s-a ascuns proorocul Ilie vreme de trei ani şi şase luni. De asemenea, Sfînta Tradiţie păstrează menţiunea că aici s-a rugat sfîntul Ioachim, tatăl Sfintei Fecioare Maria, pentru a-i fi dăruiţi copii.
Mănăstirea păstrează ca un odor de preţ sfintele moaşte ale sfîntului Ioan Iacob Românul/Hozevitul.

Surse fotografii: arhiva comunităţii ortodoxe din care fac parte şi http://impantokratoros.gr/59B0D6D5.el.aspx