Vrednici sînt!

Ieri a fost o zi frumoasă la Iaşi.
Încheierea unei perioade de 18 ani de arhierie într-o eparhie este un prilej de sărbătoare şi de bogată recoltă de roade duhovniceşti. PF Parinte Patriarh Daniel: «…privind la trecerea timpului, ceea ce rămâne în suflet, ca lumină vie şi bucurie intensă, este tocmai sfinţirea timpului, adică momentele sfinte care ne-au unit cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat şi cu oamenii credincioşi, în iubirea şi binecuvântarea Preasfintei Treimi. »

Întronizarea unui nou ierarh ortodox trebuie să fie pentru toţi un moment de bucurie, de încredere şi de dragoste că harul este lucrător, mîntuitor şi călăuzitor. ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: « Şi acum, un gând aparte adresez poporului lui Dumnezeu, cler şi credincioşi, din binecuvântata Mitropolie a Moldovei şi Bucovinei. În faţa acestui sfânt popor, renumit pentru evlavia şi credinţa sa, rostesc cuvintele Sf. Grigorie de Nazianz: „Iată sunt gata să te slujesc, obşte sfântă şi vrednică de Hristos …. Mă ai acum în puterea ta … Însoţeşte-mă cu rugăciunile tale şi ajută-mă cu sfaturile tale. »
Mi-au plăcut îndemnurile spre inimile credincioşilor, pe care cei doi ierarhi le-au adresat către unitate - a credincioşilor, a preoţilor şi a ierahilor în Biserică, în Hristos, în dragoste.

PF Parinte Patriarh Daniel: 'Rugam pe Hristos Domnul, pe Maica Domnului, pe Sf. Parascheva si pe toti sfintii lui Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va ocroteasca, sa va ajute si sa va bucurati de bucuria Bisericii, sa ajutati Biserica si sa mentineti unitatea Bisericii in jurul ierarhilor, in jurul slujitorilor sfintelor altare. Avem mare nevoie de rugaciunea fratiilor voastre ca sa pastram comuniunea frateasca, aparand dreapta credinta a Bisericii, lucrand in mod binecuvantat si potrivit vointei Mantuitorului Iisus Hristos. Mare este raspunderea arhiereului, a preotului si a diaconului in fata lui Dumnezeu pentru mantuirea credinciosilor. Cei din Mitropolia Moldovei si Bucovinei au un arhipastor nou, care este trimis de Hristos Domnul, prin lucrarea Bisericii, sa pastoreasca spre slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire'.

ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: 'Multumim lui Dumnezeu pentru aceasta frumoasa zi. Racla cu moastele Sf. Parascheva constituie pentru mine o incurajare, un sprijin, o garda de suflet pentru lucrarea care incepe astazi. Va imbratisez cu dragoste multa pe fiecare in parte. Sa ne dea Dumnezeu putere ca, impreuna cu dvs., sa mergem mai departe spre mantuirea sufletelor noastre si spre slava lui Dumnezeu. Sa-l rugati pe Dumnezeu sa-mi dea putere ca, impreuna cu fratii preoti si cu dvs., acest venerabil popor din Moldova si Bucovina, sa continuam lucrarea predecesorilor in scaunul de mitropolit al Moldovei si Bucovinei, in mod special lucrarea celor 18 ani de jertfa a PF Parinte Patriarh Daniel'.

Noi sfinţi români în sinaxarul BOR

«Hotaram ca de acum inainte si in veci, Cuviosii Simeon si Amfilohie de la Pangarati (cu ziua de praznuire la 7 septembrie), Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau (9 septembrie), Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec (16 august) si Sfantul Cuvios Ioan de la Rasca si Secu (30 august) sa fie numarati intre sfintii Bisericii, sa fie pomeniti si cinstiti prin cantari de lauda in zilele lor de praznuire ». (Tomosul Sinodal de Canonizare, 5 iunie 2008)

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi
Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487, undeva în partea de nord a Moldovei. Viaţa monahală şi-a început-o de foarte tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi, în anul 1508. Aici a fost ales, de către toţi, ocârmuitor, conducând obştea mănăstirii timp de 56 de ani. În anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârşitul vieţii, a lăsat egumen la Pângăraţi, în locul său, pe ieromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Acolo, fericitul Amfilohie a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh, adăugând osteneli peste osteneli, timp de încă patru ani de zile. Iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace sufletul său în braţele Domnului nostru Iisus Hristos, în 7 septembrie. Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit încă din viaţă ca sfânt, îndată după mutarea sa din trup, părinţii celor două mănăstiri, Moldoviţa şi Pângăraţi, îl prăznuiau anual la data săvârşirii sale.
Sfântul Cuvios Simeon de la Pângăraţi
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-o localitate din apropierea oraşului Piatra Neamţ. Încă din tinereţe a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. În anul 1461, domnitorul Ştefan cel Mare i-a dăruit bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn. Terminându-se biserica, în acelaşi an, a fost sfinţită la 26 octombrie de mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. În urma năvălirii turcilor, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii şi a trecut peste Carpaţi în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşiva (Transilvania), unde, după puţin timp, s-a mutat cu pace la cereştile locaşuri, în toamna aceluiaşi an, 1476. După adormirea sa, a fost îngropat de ucenicii săi cu cinste în acea mănăstire.


Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani
Cuviosul Chiriac de la Bisericani s-a nevoit la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călugări. S-a retras în pustie, într-o peşteră din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, în aspră osteneală, timp de 60 de ani. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din ţară, sfintele moaştele au fost împărţite.
Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani
S-a născut într-o localitate din ţinutul Neamţ şi, de mic, având înclinare spre viaţa călugărească, a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. A plecat să se închine la mormântul Domnului din Ierusalim, apoi a adunat în preajma lui 17 pustnici si a întemeiat prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Ţara Sfântă. Dar, năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa. După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălţat o mică biserică, al cărei hram era Buna Vestire, construind şi chilii împrejur. Schitul Cuviosului Iosif s-a numit „Schitul Bisericani”, adică „al evlavioşilor”.


Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău
S-a născut la începutul secolului al XVII-lea într-o familie de credincioşi din localitatea Mesteacăn. A intrat din fragedă tinereţe în obştea Mănăstirii Tazlău. S-a retras, în pustnicie, într-o peşteră pe un munte din apropierea mănăstirii, numit Măgura Tazlăului. În acea perioadă, de intensă propagandă calvină venită din Transilvania, el se constituie într-un adevărat apărător şi mărturisitor al dreptei credinţe, păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ţinutul Neamţului. Trece la Domnul în jurul 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii mănăstirii.

Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca
S-a născut în ţinutul Vrancei (pe atunci numit ţinutul Putnei), din neam de răzeşi, din binecredincioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia. Tânârul vrâncean a fost călugărit de egumenul Agafton, în jurul anului 1630, la Mânâstirea Râşca. În anul 1667, Ioan este ales, hirotonit şi instalat episcop al Huşilor, iar din anul 1674 şi până la fericita sa mutare la Domnul, în anul 1685, Ioan a păstorit Episcopia Romanului.

Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec
Cuviosul Părinte Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în localitatea Valea Jidanului din Transilvania. Acesta a cunoscut viaţa monahală din tinereţe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Cuviosul părinte a trecut la cele veşnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Văratec.


Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia Veche
Partenie, părintele cel sfânt şi minunat, vrednic urmaş al sihaştrilor din Munţii Agapiei, a vieţuit în aceste locuri în secolul al XVII-lea. Tradiţia spune despre el că a sihăstrit în Muntele Scaunele. Mărturie a vieţuirii sale sfinte şi minunate este şi faptul că, după moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, după rânduiala strămoşească, a fost găsit nestricat.
Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche
Cuviosul Rafail s-a nevoit în străvechiul aşezământ călugăresc Agapia din Deal, în secolul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit încă din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova, ca unul dintre sfinţii români mai mari. Sfântul Rafail s-a născut, după unele izvoare, în localitatea Bursucani, din ţinutul Bârladului, fiind fiul unor părinţi virtuoşi şi de neam bun. În condica sfântă şi în pomelnicele vechi este numit Fericitul Stareţ Rafail.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.

Datele despre noii sfinti nemteni sint preluate de pe site-urile :

http://www.mmb.ro/ro/index.php?pagina=50&data=2008060530

http://sfintiromani.mmb.ro/?

Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi cinstirea eroilor neamului

Faptele Sfinţilor Apostoli

Capitolul 1

1.	Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa,
2.	Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,
3.	Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
4.	Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
5.	Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.
6.	Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel?
7.	El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
8.	Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
9.	Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
10.	Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
11.	Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.

Icoanele şi imaginile cu monumentele eroilor sînt preluate de pe site-urile:

http://oradereligie.uv.ro/inaltarea.htm

http://www.crestinortodox.ro/ZIUA_EROILOR-21-6437.html

http://www.once.ro/

http://www.credo.ro/Inaltarea-Domnului.php

sfinţii Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos împreună cu alţi 31 de creştini (secolul IV) - martirii lui Hristos

Trupurile sfinţilor prăznuiţi astăzi au fost descoperite în anul 1971 în localitatea Niculiţel, în cea mai veche şi cea mai bine păstrată criptă martirică din sud-estul Europei. Date istorice despre pătimirea acestor sfinţi se pot citi aici. În prezent, moaştele sfinţilor sînt aşezate spre cinstire la mănăstirea Cocoş, situată în apropierea comunei Niculiţel.

RUGACIUNE CATRE SFINTII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE SI FILIP

Sfintilor Mucenici si martori ai lui Hristos, Zotic, Atal, Camasie si Filip, vrednicilor urmasi ai Sfantului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Scythiei Evanghelia ati vestit, voi din toata inima, cu tot cugetul si din toata puterea voastra, pe Dumnezeu ati iubit si pana la cea din urma suflare pentru El ati patimit. Multumim cu umilinta Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grija, care, atatea veacuri sub pamant, Sfintele Voastre Moaste le-a pastrat si dupa aceasta a binevoit a le darui Bisericii noastre dreptmaritoare, spre mangaierea si folosul de obste al credinciosilor. Cu adevarat la voi s-au implinit graiurile sfinte: "Pe cei care ma slavesc pe Mine, ii slavesc si Eu pe ei", si "Prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunate a facut Domnul toate Voile Sale, intru dansii".
Voi cu sufletele inaintea Domnului stati, iar prin Sfintele Voastre Moaste, laturile tarii noastre le impodobiti. Fericit este strabunul nostru pamant care s-a adapat cu sanguirile voastre si in care se odihnesc Sfintele Voastre Moaste. Drept aceea, cu credinta, cu evlavie si cu smerenie cadem catre voi, adevaratilor Mucenici si prieteni ai lui Hristos, cerandu-va sa ocrotiti prin sfintele voastre rugaciuni tara aceasta si Biserica noastra cea dreptmaritoare si pe toti cei ce cu buna cucernicie alearga la sprijinul vostru si va pun mijlocitori catre Preabunul Dumnezeu, de la care, prin solirile voastre, sa dobandim si noi mila, pace si ajutor in veacul de acum si in vremea mortii noastre si la judecata cea de apoi. Amin. (Din Acatistul sfinţilor mucenici de la Niculiţel)

Fotografiile şi icoanele sînt preluate de pe următoarele site-uri:

http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/scripts/galerie/index.php?cat=68

http://www.crestinortodox.ro/Manastirea_Cocos-22-13973.html

http://www.agnos.ro/blog/2008/06/03/sfintii-mucenici-zotic-atal-camasis-si-filip-de-la-niculitel/

Athos 1

Muntele Athos este locul de unde izvorăşte frumuseţea pămîntească - chipurile monahilor, dar şi cea duhovnicească - mănăstirile şi icoanele închinate Maicii Domnului. Astăzi am revăzut cîteva dintre fotografiile făcute într-un pelerinaj din toamna trecută. Şi m-au bucurat. Şi pentru că sînt puţini cei care pot ajunge în acel loc plin de sfinţenie şi de comori, am postat aici cîteva dintre ele - ca să ne deschidă fereastra minţii către acest spaţiu sacru.

Ce/ Cine suntem noi?

"Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.

Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.

Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.

Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.

Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?

Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?"

Am primit acest eseu-întrebare de la o prietenă şi îl postez pentru că exprimă în cuvinte realitatea care se petrece cu noi, lîngă noi. Şi este o realitate tristă, tristă, tristă. Sursa pentru fotografii: http://la-merci.blogspot.com/2006/06/generatia-noastra.html

Maxime 2

Despre viata

A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort. - Bertrand Russell

Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! - Benjamin Franklin

Fiecare crede ca traieste pentru sine, da' cand colo, omul traieste pe pamant ca sa faca viata indeobste mai buna! Iar pentru binele omenirii face sa traiesti o suta de ani, ba si mai mult. - Maxim Gorky

Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. - Octavian Paler

Viata seamana cu o poveste, ceea ce importa nu e lungimea ei, ci valoarea ei. – Seneca

Mi-am masurat viata in lingurite de cafea. - Thomas Stearns Eliot

Viata este un stick de memorie in buzunarul meu. - Ionut Caragea

Cati oameni realizeaza in momentul visului, ca viseaza? Foarte putini sau aproape deloc. Majoritatea traiesc din plin realitatea acelui vis, precum traiesc la fel de plin realitatea celuilalt vis, care se numeste viata. - Sorin Cerin

Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad. - John Burroughs

Scopul vietii este o viata de scopuri. - Robert Eugene Byrne