Duminica Sfintelor Femei Mironosițe

Cine au fost aceste femei? Mai înseamnă ele ceva pentru femeile creștine din vremea noastră? Le mai cinstim așa cum se cuvine pe aceste purtătoare de mir? Că, de fapt, de aici le vine și numele de Mironosițe, de la faptul că purtau mir ... Iată ce aflăm despre ele din Sfînta Scriptură:

49.	Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
50.	Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,
51.	- Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.
52.	Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53.	Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.
54.	Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.
55.	Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56.	Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege. (Evanghelia după Luca 23:49-56) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui. 9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. 11. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut. (Evanghelia după Luca 24:1-11) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. 2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. 3. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. 5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. 6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. 7. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. 8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. 9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. 10. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea. (Evanghelia după Matei 28:1-10) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. 3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? 4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. 5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. 6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. 7. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. 8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. 9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. 10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. 11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. (Evanghelia după Marcu 16:1-11) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 25. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. (Evanghelia după Ioan 19:25) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. 13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. 14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus. 15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica. 16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) 17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. 18. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei. (Evanghelia după Ioan 20:11-18) În Sfînta Scriptură sînt menționate următoarele nume: 1. Maria Magdalena; 2. Ioana; 3. Maria lui Iacov; 4. Cealaltă Marie; 5. Salomea; 6. Maria lui Cleopa. Cine era Cealaltă Marie? În cartea *Predici la marile sărbători* a arhimandritului Hierotheos Vlachos (Traducere de Daniela Filioreanu, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, Galați, 2004, p. 237-238) putem citi: "În troparele Bisericii, se spune că vestea Învierii lui Hristos a fost dusă la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu de îngerul Domnului. Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te; iarăși zic: Bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormînt. Desigur, din textele evanghelice nu rezultă clar că Maica Domnului L-a văzut pe Hristos înviat. Există însă fraze care se referă la cealaltă Marie. Sfîntul Evanghelist Matei scrie: După ce atrecut sîmbătă, cînd se lumina de ziua întîi a săptămînii (duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormîntul (Matei 28:1). De asemenea, în altă parte, se vorbește despre Maria lui Iacov (Luca 24:10). Tîlcuind aceste situații, Sfîntul Grigorie Palama spune că este vorba de Maica Domnului, care a venit prima la mormînt. Ea a aflat de la început din gura Arhanghelului Gavriil că Fiul ei a înviat, după care L-a văzut pe Acesta și numai ea s-a învrednicit să-I cuprindă picioarele cu mîinile sale. Așa cum afirmă Sfîntul Grigorie Palama, era drept și corect ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să fie prima care să afle vestea Învierii și prima care să-L vadă pe Hristos înviat. Desigur, acet lucru are legătură și cu faptul că Maica Domnului ajunsese la o mare curăție, pentru că de mic copil trăise îndumnezeirea. Faptul că Sfinții Evangheliști au evitat să spună direct că prima care L-a văzut pe Hristos a fost Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are o motivație importantă, după cum afirmă Sfîntul Grigorie Palama, pentru că ei nu au vrut să dea necredincioșilor prilej de a pune la îndoială Învierea, de vreme ce aceasta a fost constatată de Maica lui Hristos. Maica Domnului a fost ultima care a plecat de lîngă Cruce. Tot ea a fost și prima care s-a dus la mormînt ca să ungă cu miresme Trupul lui Hristos. Acest fapt s-a ăetrecut nu numai pentru că ea era Maica Lui, dar și datorită stării ei duhovnicești înalte, pentru că cei care au vedere de Dumnezeu într-un grad ridicat au o conștiință mai mare și o dragoste mai desăvîrșită". Sfînta Tradiție păstrează însă și alte nume: 1. Suzana - menționată în Evanghelia după Luca  la ”celelalte împreună cu ele”; 2. Maria din Betania și 3. Marta din Betania - surorile lui Lazăr - menționate pe OrthodoxWiki. Pentru o mai bună înțelegere atît a pildei de conduită creștină, cît și a rolului important pe care ele l-au avut în propovăduirea Învierii Mîntuitorului inserez un fragment din cartea *Predici la marile sărbători* a arhimandritului Hierotheos Vlachos (Traducere de Daniela Filioreanu, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, Galați, 2004, p. 236-238): "Faptul că femeile mironosițe au fost primele care L-au văzut pe Hristos înviat din morți are o semnificație deosebită. Înspăimîntați de ceea ce se petrecuse, Apostolii s-au ascuns într-o casă, în vreme ce femeile, pline de dragoste, de căldură sufletească și de bărbăție, s-au dus la mormînt încă dinainte de a se ivi zorile pentru ca să ungă Trupul lui Hristos cu miresme. Nu le-a fost frică nici de întuneric, nici de singurătate și nici de soldați. Aceasta înseamnă că, pentru a se învrednici să-L vadă pe Hristos înviat, omul are nevoie de dragoste și de bărbăție. După cum spune Sfîntul Grigorie Palama, faptul că Hristos S-a arătat mai întîi femeilor mironosițe are un profund înțeles teologic. Sfîntul grigorie învață că Învierea lui Hristos este înnoirea și învierea firii omenești, rezidirea și reîntoarcerea la viața fără de moarte pe care a avut-o primul Adam. După facerea sa, primul Adam a fost văzut mai întîi de femeie, care a fost zidită imediat după Adam, pentru că în acel ceas nu mai era nimeni altcineva care să îl vadă. În egală măsură, pe noul Adam nu L-a văzut nimeni atunci cînd a ieșit din mormînt, dar mai tîrziu, prima dată a fost văzut de femei. Așadar, mironosițele au devenit evangheliste ale Evangheliștilor și apostoli ai Apostolilor. Acest fapt are o deosebită însemnătate. Eva a fost aceea care a adus lui Adam vestea căderii, iar acum, tot femeia este cea care aduce Apostolilor vestea Învierii. În acest fel s-a făcut reașezarea firii femeiești pe locul avut înainte de păcat. Nimeni nu o mai poate învinui acumm pe femeie de încălcarea poruncii și de cădere. Nichita Tîlcuitorul face și alte observații în legătură cu numele femeilor mironosițe. Aceste nume înfățișează trăsăturile personale ale acestora și ne arată felul în care trebuie să trăim și drumul pe care trebuie să îl urmăm pentru a-L vedea pe Hristos înviat din morți. Maria Magdalena, din care Hristos a scos șapte duhuri necurate, simbolizează acel suflet care se curăță de aluatul diavolului prin supunerea față de poruncile evanghelice. Salomeea, al cărei nume înseamnă pace, reprezintă omul care a dobîndit pacea interioară prin biruirea patimilor, care a supus trupul sufletului și a primit lumina cunoștinței prin vederea de Dumnezeu și prin înțelegerea adîncimilor duhovnicești. Ioana, al cărei nume înseamnă porumbiță, simbolizează sufletul fără răutate și plin de virtuți, care a scăpat prin blîndețe de orice patimă și care izvorăște înțelesuri pline de discernămînt duhovnicesc. Atunci cînd omul se distinge prin aceste stări duhovnicești și se apropie de mormîntul inimii sale, el vede dîndu-se la o parte piatra indiferenței și a tulburării cugetului, iar îngerii, care reprezintă conștiința sa, îi vestesc că a înviat în el gînduș virtuții și al cunoștinței care fusese mort și, mai mult decît atît, omul se va învrednici să vadă arătarea în inima sa a lui Dumnezeu Cuvîntul Însuși, fără ca această apariție să mai fie o preînchipuire sau un simbol. În concluzie, pentru a se învrednici de închinarea în fața lui Hristos înviat din morți și de auzirea cuvîntului învierii, omul are nevoie de curățire interioară". Hristos a înviat!

Hristos a înviat de ziua femeii creştine!

Cruce...

Femei... morminte...

Flori...

Daca vreti sa aflati mai multe detalii, intrati pe Slujirea Preotesei.
Sfinta Treime sa daruiasca tuturor femeilor mironosite ortodoxe bucurii, sanatate si mintuire!
matuska Eufemia

Duminica Mironosiţelor de Lidia Popiţa Stoicescu

Apoi a zis Dumnezeu lui Noe: „Iată, ca un semn al legământului pe care îl închei cu voi,(...) pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine și pământ”(Facerea 9, 12-13).

Într-o reprezentare metaforică, putem vedea capetele de pod ale acestui curcubeu sprijinindu-se – unul pe Eva cea veche, care „avea să fie mama celor vii”, izvorul de purcedere și continuitate al neamului omenesc, iar al doilea – pe cei dintâi martori ai Învierii lui Hristos și implicit ai Adevărului care stă temelie la șansa de mântuire a umanității, martori care au fost Maria Magdalena și celelalte femei Mironosițe.

Un arc al chemării femeii la Bucurie, întrucât, sentința dată Evei celei dintâi de către Creator: „În dureri vei naște fii”nu s-a oprit aici, ci a continuat, fără cuvinte, într-o rezultantă sufletească sublimă: bucuria maternității. La celălalt capăt, ne întâlnim, așadar, cu o altă dovadă a binecuvântării dumnezeiești: porunca dată de Însuși Mântuitorul, îndată după Înviere, „Mironosițelor”: Bucurați-vă!

Punctul maxim al amplitudinii arcului-curcubeu, care unește cerul cu pământul în iubirea lui Dumnezeu pentru om, îl reprezintă Sfânta Fecioară Maria, căreia Arhanghelul Gavriil i se adresează: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine...” Așadar, tot bucuria, dar o bucurie rezultată din contactul nemijlocit cu dumnezeirea, în urma căruia Se va naște Însuși Mântuitorul neamului omenesc.

*

Arătându-Se, după Înviere, mai întâi Mariei Magdalena, Mântuitorul i-a spus: „Femeie, de ce plângi?...” Poate gândind: „Ai văzut mormântul gol și tu plângi? Când ar trebui să te bucuri, încredințându-te că am înviat!?... Sau te îndoiești de cuvintele Mele...?”

S-ar fi putut supăra Domnul de necredința Mariei. Dar răspunsul ei avea să-L bucure, desigur: „Au luat pe Domnul Meu și nu știu unde L-au pus... Dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu mă voi duce și-L voi ridica...” Maria spune: „dacă L-ai luat”. Și gândind: „...Deci n-a înviat... dar cineva, sau chiar acest om care-mi stă în față și pare să fie grădinarul, L-a luat și L-a pus undeva, de teamă să nu facă iudeii să dispară orice mărturie că a existat...!”

Deși vorbea de trupul mort al lui Iisus, Domnul S-a bucurat să afle că făptura aceasta plăpândă, femeia care-i stă înainte și plânge, din iubire pentru El, chiar dacă se îndoiește de făgăduința Lui, din slăbiciune omenească, s-ar simți în stare să-I ridice trupul greu, surpat în moarte și să-L poarte pe brațe până aici, la mormânt, să-l ungă cu mirezme binemirositoare și cu mir, după datină și apoi să-L așeze din nou la odihna veșnică...

Domnul îi cunoștea sufletul. O știuse însoțindu-L, împreună cu mulțimile, plină de credincioșie, pe cărările propovăduirii și ale minunilor Sale. Îl urmase apoi până sub cruce, martoră cutremurată și desnădăjduită a jertfei Lui. De aceea a avut răbdare cu descumpănirea ei de acum.

Tot de aceea nu S-a supărat Mântuitorul nici că nu L-a cunoscut, căci i se arătase sub o altă înfățișare decât cea știută... În cumpăna judecății drepte a Domnului, îndoiala Mariei a fost anulată de mărturia profundei iubiri jertfelnice. El asta căuta – și asta caută mereu! – la noi, oamenii. În primul rând, puterea iubirii și profunzimea ei. Și numai după aceea credința. Maria Magdalena iubea cu toată ființa ei, uitând de frică și crezând că poate – tocmai prin această imensă iubire – să poarte pe brațe un munte.

Tot nu întâmplător, ceea ce a ajutat-o pe Maria Magdalena să-L recunoască pe Mântuitorul nu a fost chipul Lui, ci glasul! Memoria auditivă și afectivă – mai ales! – reținuse bine glasul Învățătorului, pe care-L ascultase și-L urmase, împreună cu mulțimile, cu Apostolii, cu ucenicii; glasul care-i învățase să se roage, să viețuiască dup legile plăcute lui Dumnezeu, să iubească, să nădăjduiască în mântuire și să creadă în Înviere. Acel glas o strigase acum pe nume: „Maria!”, iar în acea clipă ea nu s-a mai îndoit că este Domnul.

Au venit apoi și celelalte femei mironosițe, cu același gând: să ungă trupul mort al lui Iisus, ritual nedesăvârșit în ziua îngropării, din pricina fricii și a grabei.

Nu L-a uimit și nu L-a supărat nici îndoiala lor, luînd în seamă doar aceeași iubire jertfelnică prin care biruiseră spaima și înfruntaseră primejdia. Credința lor se va vădi, însă, când L-au întâlnit, căci El a voit de data aceasta să-L cunoască îndată. Văzând mormântul gol și auzind glasul îngerului: „...nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis;...”, au plecat cu frică și cu bucurie mare... A biruit bucuria, când le-a întâmpinat Mântuitorul, zicându-le: „Bucurați-vă!”

Candele vii de credincioşie, aceste femei au alcătuit un nucleu, căruia Dumnezeu i-a conferit semnificaţia – chiar dacă nu faptică, ci doar ideală – a unei comunităţi creştine în miniatură, având ca emblemă, ca hram, am putea spune, chiar porunca lui Hristos Cel Înviat: Bucuraţi-vă!

*

Iată de ce avem în calendarul creștin ortodox „Duminica Mironosițelor”. Faptul e motivat și de un alt dat moral, propriu însăși structurii sufletești a femeii: evlavioasa cinstire a memoriei celor adormiți, prin împlinirea cu jertfelnicie și fără abatere a rânduielilor statornicite prin tradiție, privind cultul morților.

Mironosițele din Evanghelie L-au văzut pe Iisus pătimind pe nedrept, poticnindu-Se sub greutatea materială a crucii, L-au văzut răstignit și L-au văzut murind! Deci, L-au văzut om! Or, chiar în Legea Veche, la iudei, când murea cineva, trebuiau împlinite toate rânduielile. Aceasta voiau să facă și pentru Învățătorul lor.

Totodată, „Mironosițele” au generat – în creștinism – o categorie morală, cristalizată din trăsăturile generale ale femeii creștine. Femeia creștină, cu adevărat credincioasă, structurată sufletește pe simțul datoriei, al responsabilității față de făptura umană pe tot parcursul existențial al acesteia, de la naștere până la moarte. Cu adagiul că această responsabilitate se extinde și asupra celeilalte forme de existență – cea de după moarte. De ce? Pentru că, femeia creștină, crezând în Înviere, va împlini cu tât mai mult, pentru sufletele celor care au părăsit lumea aceasta, toate cele de cuviință, la „soroacele” statornicite de Canoanele bisericești și de Tradiție, convinsă fiind că cei pentru care se roagă și-i pomeneşte vor învia și se vor mântui! Prelungit până în zilele noastre, sensul simbolic al „Mironosițelor” se definește prin devoțiunea exemplară, slujirea smerită și o necondiționată credincioșie față de Hristos Cel Înviat și Biserica Sa. Toate acestea, astăzi mai mult ca oricând, alcătuiesc – ar trebui s-o facă, prin extrapolare! – expresia esențială a moralei creștine: iubirea jertfelnică față de aproapele.

Hristos a înviat! de ziua femeii creştine

Rînduiala ceasurilor Sfintelor Paşti, ipacoi, glas 4:

"Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormînt, auzit-au de la Înger: Pentru ce-L căutaţi printre morţi, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitore? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare:

Alergaţi şi vestiţi lumii că S-a sculat Domnul, omorînd moartea, că este Fiul lui Dumnezeu Cel ce mîntuieşte neamul omenesc!"

În această zi îmbrăţişez cu drag pe toate femeile purtătoare de mir, care Îl urmează şi Îl vestesc pe Hristos,

matuşka Eufemia

Şi eu sărbătoresc ziua femeii creştine

Ziua Femeii Creştine = Duminica Femeilor Mironosiţe
Ziua Mamei Creştine = Bunavestire

De ce ar trebui să sărbătorim Ziua Femeii Creştine, şi nu 8 martie?

Mai întâi, Biserica Ortodoxă a stabilit că sărbătoarea femeilor creştine se face în Duminica mironosiţelor. Femeile creştine sunt mironosiţe, nu în sensul peiorativ pe care îl atribuim astăzi cuvântului (prin falsa evlavie, prin ţinuta exterioară ori prin gesturi liturgice exagerate), ci prin slujirea şi dragostea pe care trebuie să le mărturisească faţă de Creatorul şi Mântuitorul lor. Aşa cum femeile mironosiţe L-au urmat şi L-au slujit pe Hristos în perioada activităţii Sale mesianice, până la moarte şi după Înviere, la fel şi femeile creştine îşi regăsesc menirea adevărată în Biserică, prin slujirea lui Hristos şi a familiilor lor. Nu există pentru femeile creştine o sărbătoare şi o bucurie mai mare decât bucuria pascală ce decurge din această slujire.

În al doilea rând, paradigma femeii creştine este Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care este în acelaşi timp Fecioară şi Maică. Deci, le ocroteşte şi pe tinerele creştine, dar şi pe mamele creştine. Toate sărbătorile Maicii Domnului reprezintă prilejuri de cinstire şi de dragoste pe care femeile le manifestă faţă de modelul lor feminin. Chiar dacă în tradiţia populară, de sărbătorile Maicii Domnului sunt serbate doar femeile care poartă numele Maria, din punct de vedere teologic şi spiritual Maica Domnului - numită "Eva cea nouă" sau "Maica vieţii noastre" - este sărbătorită de fiecare creştin în parte.

De ziua internaţională a femeii nu se pomenesc nici sfinţenia, nici virtuţile femeii creştine, ci se serbează umanismul descreştinat al zilelor noastre prin educaţia modernă, idolatrizarea omului, divertisment, petreceri, consumism şi erotism. Astfel, se încalcă şi rânduiala Postului Mare. Cu alte cuvinte, în centrul zilei de 8 martie este serbată vechea Evă, cea ruptă şi opusă lui Hristos.

Alte motivaţii găsiţi aici:
Spune-mi ce sărbătoreşti, ca să-ţi spun cine eşti
Trebuie să sărbătorim 8 martie?


Dacă doriţi să spuneţi şi altora despre toate acestea, puteţi pune în bara blogului dvs. imaginea de mai sus, cu link către această postare:
http://slujireapreotesei.blogspot.com/2010/03/eu-sarbatoresc-ziua-femeii-crestine.html