Iubiri contradictorii?

„Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei” (Lc. 12, 51-53)

Domnul a unit într-o singură poruncă cinstirea Dumnezeirii și iubirea aproapelui, zicând: „Să iubești pre Domnul Dumnezeul tău …, și să iubești pre aproapele tău”.

Oare acum vom crede că s-a răzgândit, așa încât desființează obligațiile familiale, ne pune să ne împotrivim dragostei de părinți și a poruncit dezbinare între noi și cei mai dragi ai noștri? Atunci cum mai este El „pacea noastră, care a făcut din cele două una” (Ef. 2, 14)? Cum de zice El însuși: „Pacea Mea o dau vouă, pacea Mea vă las vouă” (In. 14, 27), dacă a venit să aducă neapărat dezbinare, despărțind pe părinți de copii și pe copii de părinți? Cum va fi „blestemat pentru că nu-și cinstește tatăl” (Deut. 27, 16) cel ce îl părăsește pentru Dumnezeu?
 
Dar dacăținem seamă că dragostea de Dumnezeu vine înaintea celei de aproapele, vomsocoti dezlegată și această problemă: cele omenești se cuvine să le așezi dupăcele datorate lui Dumnezeu.

Dacă trebuie să le slujim părinților, cu atât mai mult sântem datori să slujim Părinteluituturor.

Sf. Ambrozie al Milanului, Tâlcuiri la Evanghelia după Sf. Luca, VII, 134 (PL 15, 1734) - Traducere de Marius Ivaşcu după:


Putatis quod pacem veni dare in terram? Non dico vobis, sed separationem. Erunt autemex hoc quinque in domo una divisi, tres in duos, et duo in tres dividentur.Pater in filium, et filius in patrem dividentur: mater in filiam, et filia inmatrem: socrus in nurum suam, et nurus in socrum suam.

Ergo Dominumillum qui simul divinitatis reverentiam, et pietatis gratiam suadere complexusest dicens: Diliges Dominum Deum tuum . . . . et diligesproximum tuum; ita nunc mutatum esse opinabimur, ut abolerenecessitudinum nomina, collidere pietatis affectus, carissimorum pignorumdissidia mandasse credamus? Et quomodo ipse est pax nostra, qui fecit utraque unum?Quomodo ipse dicit: Pacem meam do vobis, pacem meam relinquo vobis, si parentes a filiis, filios aparentibus dissidio necessitudinis separaturus advenit? Quomodo Maledictusqui non honorat patrem,religiosus qui deserit?

Sed siadvertamus quia prima causa religionis, secunda pietatis est, enodem etiam hancaestimabimus quaestionem; oportet enim ut divinis humana posthabeas. Nam si officium parentibus exhibendum est, quanto magis auctori parentum.