Cuvântul care rănește, dar vindecă

FotO: portal-credo.ru

„Feciori ai? Învață-i pre ei”, îndeamnă Înțelepciunea, „și înduplecă din pruncie grumazul lor. Fete ai? Păzește trupul lor și să nu-ți arăți veselă fața către ele” (Sir.7, 23-24).

Totuși ne iubim copiii, feciori și fete, foarte mult: mai mult ca orice pe lume. Dar cei ce umblă cu mănuși cu ei iubesc prea puțin pe cei ce nu voiesc nicicum să-i supere, pe când cei ce se poartă cu mai multă asprime acum, le fac bine pentru tot restul vieții.

Domnul nu a venit să ne facă pe plac acum, ci a avut în vedere fericirea noastră în veșnicie. Să ne folosim și noi de aceeași metodă inspirată de dragoste.

Această certare este pedeapsă prevăzătoare, care înțelepțește mintea. Astfel ceartă Învățătorul, precum zice în Evanghelie: „Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pre proroci și omori cu pietre pre cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să adun pre fiii tăi, în ce chip adună găina puii săi sub aripi și n-ați vrut!” (Lc.23, 37)  

Mustrarea poat efi făcută cu dispreț sau năsâlnic, pentru a sili pe aproapele. Dar ea se poate face și pentru a da în vileag păcatul. De această din urmă mustrare se vede silit Domnul să se folosească în pedagogia Sa din pricina împuținării credinței multora.

Mustrarea și pedeapsa sânt răni ale sufletului care vindecă păcatele și țin departe moartea.  

Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 9 (PG8, 340) - Traducere de Marius Ivaşcu după:

«Τέκνα σοί ἐστιν; παίδευσον αὐτά», ἡ σοφία παραινεῖ, «καὶ κάμψον αὐτὰ ἐκ νεότητος αὐτῶν. Θυγατέρες σοί εἰσι; πρόσεχε τῷ σώματι αὐτῶν, καὶ μὴ ἱλαρώσῃς πρὸς αὐτὰς τὸ πρόσωπόν σου.»

Καίτοι τὰ τέκνα ἡμῶν, υἱούς τε καὶ θυγατέρας, σφόδρα καὶ ὑπὲρ πᾶν ὁτιοῦν ἀγαπῶμεν. Ἐπεὶ δ' οἱ μὲν πρὸς χάριν ὁμιλοῦντες ὀλίγον ἀγαπῶσιν ὃ μὴ λυποῦσιν, οἱ δὲ πρὸς ὠφέλειαν ἐπιστύφοντες, εἰ καὶ παραυτίκα λυπηροί, ἀλλὰ εἰς τὸν ἔπειτα εὐεργετοῦσιν αἰῶνα, οὐ τὴν παραυτίκα ἡδονὴν ὁ κύριος, ἀλλὰ τὴν μέλλουσαν ἐσκόπησε τρυφήν.

Νουθέτησις μὲνοὖν ἐστιν ψόγος κηδεμονικός, νοῦ ἐμποιητικός. Τοιοῦτος ὁ παιδαγωγὸς νουθετῶν,ὡς κἀν τῷ εὐαγγελίῳ λέγων «ποσάκις ἠθέλησα συναγαγεῖν τὰ τέκνα σου, ὃν τρόπον ὄρνιςσυνάγει τὰ νοσσία αὐτῆς ὑπὸ τὰς πτέρυγας αὐτῆς, καὶ οὐκ ἠθελήσατε».

Ἔλεγχος δέἐστιν προφορὰ ἁμαρτίας εἰς τὸ μέσον φέρουσα. Τούτῳ μάλιστα συγχρῆται ὡςἀναγκαίῳ τῷ τρόπῳ τῆς παιδαγωγίας διὰ τὸ ἔκλυτον τῆς τῶν πολλῶν πίστεως.

Ἔλεγχος γὰρ καὶἐπίπληξις, ὥσπερ οὖν καὶ τοὔνομα αἰνίττεται, αὗται πληγαὶ ψυχῆς εἰσι,σωφρονίζουσαι τὰς ἁμαρτίας καὶ θάνατον ἀπείργουσαι.