SursA FotO: OrthPhoto.net
Un călugăr, văzând pe un iubitor de osteneli purtând un mort pe pat, i-a zis: „Pe cei morți îi porți? Mergi de poartă pe cei vii!”
Au venit odată la un bătrân tâlharii și i-au zis: „Am venit să-ți jefuim chilia!” Iar el le-a răspuns: „Cât vă place, fiilor, luați!” Și au luat toate câte s-au aflat în chilie și s-au dus. Dar au uitat o traistă spânzurată într-un colț. Atunci bătrânul a luat traista și a alergat după ei, strigând și zicând: „Fiilor, luați ce ați uitat în chilia voastră!” Iar aceia spăimântându-se pentru nerăutatea bătrânului, i-au adus înapoi în chilie toate câte i-au luat, zicând unul către altul: „Cu adevărat omul lui Dumnezeu este acesta!”
Spuneau părinții despre un frate care locuia lângă un mare bătrân, că intrând în chilia lui, fura. Iar bătrânul vedea și nu-l mustra, ci lucra mai mult, zicând că „poate fratele are trebuință”. Când a fost să moară bătrânul, l-au înconjurat frații și, văzându-l pe cel ce-l fura, i-a zis: „Apropie-te!” Și i-a sărutat mâinile zicând: „Mulțumesc mâinilor acestora, că printr-însele mă duc în Împărăția cerurilor!” Iar acela, umilindu-se și pocăindu-se, s-a făcut și el monah iscusit, din faptele pe care le-a văzut la acel mare bătrân.
Doi monahi locuiau într-un loc și s-a dus la dânșii un bătrân, ca să-i cerce, și a luat un toiag și a început a sfărmâma verdețurile unuia. Fratele văzând, s-ascuns până ce le-a sfărâmat pe toate. După ce a mai rămas doar o varză, i-a zis bătrânului: „Părinte, de voiești, las-o pe aceasta să o fierb și să gustăm împreună. Atunci a pus bătrânul metanie fratelui, zicând: „Pentru nerăutatea ta se odihnește Duhul Sfânt peste tine, frate”.
Traducere de Marius Ivașcu după Zicerile Părinților Pustiei, nr. 204 ș. urm. (PG 65, 79)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu