SursA FotO: Orthodoxwiki Student: Ce părere aveţi despre speculaţiile privitoare la fiinţele de pe alte planete?
Părintele Serafim: Oamenii care caută fiinţe de pe alte planete intră în legătură cu o întreagă filosofie ocultă a vieţii care vorbeşte despre existenţa unor fiinţe superioare ce vin să ne salveze şi să ne dea ajutor, nu trebuie decît să ne prosternăm în faţa lor şi ei ne vor da puterile de care avem nevoie. În fapt, toate miturile despre fiinţe de pe alte planete corespund cu ceea ce ştim despre diavoli şi despre felul în care ei lucrează. Dacă începem să speculăm despre aceste fiinţe şi ne lăsăm cuprinşi de idei despre rase superioare de extratereştri - totul duce către diavoli. În afară de îngeri, singurul fel de fiinţe inteligente despre care ştim sînt diavolii. (p. 313)
Student: În legătură cu vrăjmăşia dintre Adam şi şarpe: aţi spus că diavolul îl pizmuia pe Adam înainte de cădere din pricina bunătăţilor revărsate asupra lui. Dar aţi mai spus şi că Adam era inferior şarpelui.
Părintele Serafim: Diavolul e superior fiindcă e fiinţă mintală. Nu e supus trupului. Trupul e un element inferior; deci el este superior. Dar omul urmează să dobîndească ceea ce diavolul a pierdut, adică Raiul şi cerul. Tocmai de aceea, pînă azi, diavolul este numai mînie. Îţi poţi închipui diavolul chiar şi după psihologia omenească. Gîndeşte-te: aveai viaţă nemuritoare şi ştiai că eşti osîndit la iad. Apoi o altă fiinţă, mai prejos de tine, nevrednică nici măcar să o scuipi, urmează să dobîndească ceea ce tu ai pierdut. Bineînţeles că vei ajunge groaznic de invidios, căci pentru tine nu există pocăinţă. Vei continua să încerci să faci tot ce este cu putinţă ca să îl aduci şi pe el în aceeaşi stare în care te afli tu.
Student: Aţi citat din Facere, acolo unde se spune că şarpele va înţepa călcîiul (Fac.3, 15). Oare astfel încearcă să ne aducă înapoi în starea în care este el - lipsit de orice nădejde? Ar fi corect să spunem că în acest fel el încearcă să ne împiedice mersul împreună cu Dumnezeu?
Părintele Serafim: Da. Se pot da multe interpretări acelei propoziţii. Înseamnă că diavolul nu are putere să facă prea mult. Dacă ar fi ridicat, atunci ar fi un duşman primejdios; ne-ar muşca peste tot.
Student: Dar dacă nu poate face mai mult, cum de e în stare să ne smulgă din orice stare şi să ne tragă în cele mai de jos?
Părintele Serafim: Dacă avem harul lui Dumnezeu şi nu cooperăm cu diavolul, nu poate; numai dacă noi înşine ne lăsăm voinţa să fie ademenită de către diavol. De fapt, noi înşine ne putem lăsa ademeniţi, aşa cum a fost Adam, chiar fără diavol. Adam putea să păcătuiască şi fără diavol, fiindcă văzuse înfăţişarea plăcută a fructului oprit şi avea deja ispita de a-l dori pentru sine peste porunca lui Dumnezeu.
Student: Poate că e o întrebare cam fără rost, dar aţi putea să spuneţi ceva despre îmblînzitorii de şerpi indieni? Este într-adevăr ciudat felul cum fac ca şerpii să se ridice, să stea drept şi aşa mai departe.
Părintele Serafim: E semnificativ faptul că se ocupă tocmai de acest fel de făpturi. Aceasta arată că, pe undeva, se lucrează cu dracii. La modul general, se poate spune şi asta.
Student: Este satana folosit ca unealtă de Dumnezeu?
Părintele Serafim: Oho! Asta-i o întrebare adîncă.
Student: Ştiţi cum Dumnezeu l-a lăsat pe satana să-l ispitească pe Iov.
Părintele Serafim: E adevărat. Noi nu credem în dualism: că există un Dumnezeu şi un diavol, şi că se luptă între ei - cum cred maniheii. Noi credem că, de fapt, Dumnezeu stăpîneşte totul; şi chiar cînd lucrurile merg împotriva Lui, le foloseşte fie pentru mai marea Lui slavă, fie spre a-i aduce pe oameni la mîntuire. Deci totul în lume se întîmplă fie pentru că Dumnezeu voieşte aşa, fie pentru că îngăduie să fie astfel, din pricina libertăţii, spre a face să se împlinească un bine şi mai mare.
Satana are o personalitate independentă, dar pe termen lung el este cel care pierde. Chiar cînd pricinuieşte un lucru înspăimîntător, precum Revoluţia Rusească, din ea ies Noii Mucenici, o cutremurătoare pildă pentru oameni. Vă puteţi închipui ce s-ar fi întîmplat cu Rusia fără Revoluţie, după cum mergeau lucrurile. Probabil că ar fi fost mai rea decît Grecia de azi - un loc înfricoşător de impregnat cu duhul lumesc, ortodox doar cu pretenţiile - însă în loc de acesta a fost pedepsită. Deci, de fapt, din Revoluţie a ieşit ceva bun, în ciuda faptului că diavolul a vrut răul. Diavolul e independent, poate face rău, dar Dumnezeu scoate întotdeauna bine pentru cei ce a căror voinţă doreşte binele.
Student: Nu-i aşa că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu?
Părintele Serafim: Nu, nu poate. Cînd spunem că diavolul a fost legat pentru o mie de ani - timpul între întîia şi a doua venire a lui Hristos - aceasta nu înseamnă că nu poate face nimic. Înseamnă că poate face doar ce îi îngăduie Dumnezeu. Cînd cineva umblă în harul lui Dumnezeu, atunci numai dacă el însuşi cade, din acela poate diavolul să-i facă ceva. Cînd avem ispite, ele sînt asemeni şarpelui ce înţeapă călcîiul: sînt ceva mărunt şi trebuie să ne dezbărăm de ele. Numai dacă ne lăsăm copleşiţi de ele cădem în deznădejde, mînie şi tot felul de păcate. Deci puterea diavolului e foarte limitată.
Student: Dar înainte de Hristos nu era aşa.
Părintele Serafim: Înainte de venirea lui Hristos, satana avea mult mai multă putere, fiindcă fiecare se închina idolilor, care erau demoniaci.
Student: Dar în întregul ansamblu al lucrurilor, totul era în planul lui Dumnezeu.
Părintele Serafim: Sigur că da, dar e un lucru foarte tainic. Totul e cuprins în plan, şi totuşi fiecare persoană este liberă să facă ceea ce doreşte în acest plan. Iar Dumnezeu scoate bunătate şi bună rînduială din toate lucrurile, indiferent cîţi demoni sau oameni doresc să facă rău. (p. 329-331)
( Din cartea Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor. Perspectiva creştin-ortodoxă de ieromonah Serafim Rose, Traducere de Constantin Făgeţan, Editura Sophia, Bucureşti, 2001)
