Am descoperit de curînd un site foarte frumos despre Muzeul de icoane de la Sibiel. Şi despre lucrarea vrednicului părinte Zosim Oancea. Site-ul poate fi găsit la această adresă http://www.sibiel.net/Collezione_RO.html. Accesarea se poate face in limbile română, engleză, italiană şi franceză. Şi, ceea ce m-a uimit cel mai mult, a fost faptul că cel care a creat acest site este… un italian, domnul Giovanni Ruggeri, căruia îi mulţumesc pentru această lucrare. Şi de această dată se poate vedea caracterul deficitar al românilor pentru păstrarea şi conservarea propriilor valori. Părintele Zosim a reuşit să plămădească acest muzeu cu multe sacrificii, iar noi, urmaşii lui, nu am făcut nimic. Este foarte trist.
Mi-a plăcut această mărturie-testament a părintelui Zosim, care ar trebui să ne trezească din amorţeala sufletească în care ne găsim:
„Eu şi generaţia mea – va spune cǎtre sfârşitul vieţii sale – am dus o viaţă de suferinţă şi jertfă, dar nu ne-am pierdut încrederea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al atâtor oameni de bună-credinţă, este într-un fel o revanşă asupra călăilor generaţiei mele. Am învăţat mărturisirea, dar şi iertarea, iar icoana mi s-a părut dintotdeauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletelor din bunătatea şi frumuseţea care ne leagă şi ne poartă pe toţi spre Cel ce a biruit lumea”.
Este posibil ca unii dintre voi să spună că icoanele pe sticlă nu exprimă întru totul dogma ortodoxă sau canoanele erminiei iconografice. E adevărat că, uneori, regăsim în ele urme ale pietismului apusean şi expresii ale naivităţii creştine. Nu pot să neg ceea ce este evident. Eu m-am născut şi am crescut într-o casă cu icoane pe sticlă. Şi le-am iubit foarte mult. Mai tîrziu, după ce am cunoscut tradiţia autentică bizantină, am trecut printr-o perioadă în care am spus că icoanele pe sticlă sînt o expresie a artei populare româneşti şi că au influenţe catolice. Astăzi, cred cu tărie că icoanele pe sticlă au avut rolul de a păstra credinţa ortodoxă vie în Transilvania. Chiar dacă sînt pictate atît de simplu, fără să aplice cu stricteţe şabloanele picturii ortodoxe, ele au reuşit să păzească sufletele şi casele ortodocşilor din această parte a României. Iar unele icoane pe sticlă, pictate de iconografi pricepuţi din centrele monastice ortodoxe, au reuşit să exprime valoarea autentică a iconografiei bizantine. De aceea, vă invit să vizitaţi Muzeul de icoane pe sticlă al părintelui Zosim Oancea din Sibiel.
3 comentarii:
Icoana a fost cartea pentru ţăran, aceasta spunând povestea Bibliei şi a tuturor sfinţilor. Iconiţa pe sticlă, modestă dar strălucitoare prin cromatica sa vie reprezenta o frântură din „împărăţia cerescă” si era accesibilă şi celui mai sărac...icoanele pe sticlă au devenit cel mai la îndemână mijloc de exprimare a vieţii românului, cu toate credinţele, bucuriile şi mai ales nedreptăţile istorice, prin care a trecut..
şi sunt încă atâtea de spus despre aceste minunate icoane...
Hristos S-a înălţat!
Gîndurile despre icoana-carte şi preţul accesibil al icoanelor pe sticlă sunt foarte importante. Mulţumesc că le-ai adus în discuţie, pentru că, astfel, s-a întregit imaginea despre acest fenomen românesc de suflet.
Icoanele reprezinta ferestra catre Dumnezeu, prin intermediul icoanelor crestinii au posibilitatea de a restbili legatura cu Dumnezeu. Ruga in fata icoanei te ajuta sa treci cu usurinta peste greutatile vietii, sa scapi de framatarile sufletesti. Exista locatii virtuale dedicate universului spiritaulitatii si credintei crestine-ortodoxe in care pot fi descoperite http://icoane.crestinortodox.ro/3-icoane-pe-sticla icoane traditionale pictate pe sticla foarte inpresionante si frumoase.
Trimiteți un comentariu