In vizita la Sfantul Mina, Abu Mena - Maria Chirculescu

Pagini de jurnal

Despre Sf Mina mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia!

Egiptenii spun ca nu inteleg de ce romanii se roaga Sf Mina doar pentru aflarea lucrurilor pierdute, pentru ca in Egipt este iubit pentru multele sale de minuni, fiind intr-adevar grabnic ajutator in orice fel de probleme de viata si sanatate.
Este unul dintre cei mai iubiti si cunoscuti sfinti ai ortodoxiei, incepand din secolul 4 si pana azi. De altfel, orasul de marmura al Sf Mina - Abu Mena - construit in desert, la 45 km de Alexandria, pe locul in care s-au aflat sfintele sale moaste, a fost unul dintre marile locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine. Dar si musulmanii il venereaza, ca mare facator de minuni.

Despre Sf Mina se stie ca s-a nascut in anul 285 in Egipt, in familie crestina, parintii sai numindu-se Eudixius si Eufemia. Parintii sai nu au avut multa vreme copii. In timpul unei sarbatori inchinate Maicii Domnului, Eufemia s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa ii daruiasca un copil, iar la sfarsitul rugaciunii sale, dinspre icoana s-a auzit rostit “Amin”. Cateva luni mai tarziu, avea sa se nasca biunecuvantatul copil Mina ( a carui nume inseamna Amin!). Tatal sau a murit pe cand el avea 11 ani, iar mama sa pe cand avea 14 ani; la 15 ani el s-a inrolat in armata romana, unde I s-a dat un rang inalt, datorita numelui tatalui sau. A slujit in Algeria, timp de 3 ani, ca ostas. Aceasta se intampla pe vremea imparatilor romani pagani Diocletian si Maximilian, care au dat porunca sa fie chinuiti si ucisi toti crestinii care nu se vor inchina la idoli. Scarbit si mahnit de privelistea crestinilor obligati a se inchina la idoli, a plecat in pustiu, timp de 5 ani ducand viata de anahoret, in post si rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu. In al cincilea an de pustnicie, Mina a avut o revelatie, in care a vazut un inger care incununa martirii cu coronite, iar in timp ce se gandea la viziunea sa, a auzit un glas care a spus: “ Fii binecuvantat Mina, cel care ai fost chemat la viata pioasa inca din copilaria ta. Tu vei fi incununat cu trei cununi: una pentru puritatea / celibatul tau, a doua pentru viata ascetica, iar a treia pentru mucenicie”.
“ Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie” (Sinaxar). A fost martirizat in anul 309, in Frigia.
Se spune soldatii care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul sau in foc, dar timp de 3 zile nu a ars, astfel incat corpul sau a putut fi luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, se spune ca un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sf Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Intr-un anume loc, nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sf Mina.
Timp de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de Mina, ostasul mucenic, pana cand intr-un anume loc din desert, oile bolnave ale unui pastor au inceput sa se vindece miraculous si chiar pastoral insusi s-a tamaduit. Vestea s-a dus repede, bolnavii au inceput sa vina, fara sa stie care este de fapt cauza acestor vindecari. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole ( Constantin cel Mare sau Zeno), bolnava de lepra,a fost trimisa acolo spre tamaduire. Stand noaptea pe malul apei, in locul in care se faceau minuni, Sf Mare Mucenic Mina i s-a aratat in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa se cladeasca o biserica in cinstea sa. Dimineata, fata era vindecata si a spus insotitorilor sai visul.
Pe acel loc, la 45 km sud-vest de Alexandria, imparatul de la Constantinopole a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras a fost construit, cuprinzand strazi, cladiri, biserici si baptisteriu, o cladire cu doua aripi pentru bolnavi ( de o parte barbati, de alta parte femei si copii), magazine. Orasul de marmura al Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine, sticlute de ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sf Mina fiind descoperite in siteuri arhelologice din diverse tari apartinand spatiului mediteraneean, ca de exemplu: in Heidelberg – Germania, Milano – Italia, Dalmatia – Croatia, Marsilia – Franta, Dongola – Sudan si in Jerusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orasul a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 – 1907.
In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sf Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei ( papa intre anii 1959 – 1971) a costruit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sf Mina si ale papei. Aici vietuiesc acum 101 calugari, care slujesc Sfanta Liturghie de 3 ori pe zi ( de la orele 6, de la 8 si de la 10).
Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena – orasul de marmura al Sf Mina – este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere.

Plecand din Cairo spre Alexandria, pe la mijlocul zilei se viziteaza Wadi Natrun – locurile patericului egiptean – iar apoi se ajunge la manastirea Sf Mina, aflata cu 45 km inainte de Alexandria. Profilul impunator al manastirii din pustiu se profileaza pe cerul dupa-amiezii si intrand, pelerinul este absolut impresionat atat de dimensiunea catedralei, de mozaicurile imense si foarte frumoase de pe pereti reprezentand scene din viata Mantuitorului, dar si de multimea credinciosilor crestini, multi cu copii in brate, care vin sa se inchine la sfintele moaste ale Sf Mina, grabnic ajutator si mare factor de minuni.
Ne-am descaltat cu totii la intrarea in spatiul din dreapta catedralei, in care se afla moastele Sf Mina si un superb mozaic care il reprezinta si am asteptat piosi la rand, sa ne inchinam celui care ne-a fost de atatea ori direct ajutator. Il cunosteam pe Sf Mina de acasa, din viata noastra de zi cu zi, ca fiind sfantul catre care, daca pui rugaciune, pe loc te ajuta sa gasesti lucrul pierdut sau sa se resolve o problema de nedreptate; si nu doar acestea.
Ne-a mirat insa reprezentarea egipteana a Sf Mina, ca tanar ostas, cu ambele brate ridicate pentru inchinare si cu doua camile aflate de o parte si de alta a sa. Am aflat astfel ca doar doi sfinti egipteni sunt astfel reprezentati – Sf Mina si Sf Pavel - primul eremit ( a carui loc de vietuire s-a aflat aproape de cel al Sf Antonie cel Mare, mult mai cunoscut decat Sf Pavel); iar camilele fac referinta la episodul din viata sfantului Mina in care animalele au refuzat sa duca mai departe trupul mucenicului, aratand astfel voia Domnului si fixand definitiv locul de tamaduire si inchinare. Aici, in desert.
Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf Mina ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic.
Noi romanii am ajuns la Manastirea Sf Mina chiar in 11 noiembrie 2008, dar am constatat ca Biserica Copta il pomeneste in data de 24 noiembrie.

“O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !”

Sursa:
www.miriamturismwordpress.ro

Sarbatoarea Sfintului Mare Mucenic Mina, 11 noiembrie 2008

modele de colive





imagini de la slujba de pomenire a ctitorilor Bisericii sfintului mare mucenic Mina si sfintului Ioan Botezatorul

icoane cu sfîntul mare mucenic Mina din Biserica lui din Braşov

icoana sfîntului mare mucenic Mina din mozaic, exterior
icoana sfîntului mare mucenic Mina de pe registrul principal al iconostasului

icoana sfîntului mare mucenic Mina la închinare
icoana sfîntului mare mucenic Mina de pe tetrapod
sfinţii mucenici Victor şi Vichentie

mănăstirea coptă din Alexandria unde se află moaştele sfîntului mare mucenic Mina

Sarbatoarea Sfintului Mare Mucenic Mina, 11 noiembrie 2007

În 11 noiembrie Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Mare Martir Mina. El provenea din Egipt şi a fost ostaş în armata romană în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian.

Deoarece nu putea să vadă pe semenii lui închinându-se la idoli, a plecat pentru o vreme în munţii din zona cetăţii Cotuanului, unde s-a rugat şi a postit. Întărit duhovniceşte, a coborât apoi din munţi în cetate şi a început să-L mărturisească pe Hristos chiar în timpul unei petreceri idoleşti. Pentru că a avut îndrăzneala aceasta, a fost supus unor chinuri greu de închipuit pentru noi astăzi: a fost bătut cu vine de bou, spânzurat pe lemn şi cu unghii de fier strujit, i-au frecat rănile cu petece de păr, a fost ars pe tot trupul, l-au târât pe cârlige şi cuie de fier, a fost bătut cu vergi de plumb şi, în sfârşit, i-au tăiat capul cu sabia şi i-au ars cu făclii trupul. Prin pronia lui Dumnezeu, credincioşii au luat părţi din moaştele Sfântului, le-au uns cu aromate, le-au dus în Egipt şi le-au pus într-un loc unde mai târziu au ridicat o Biserică în numele lui. Prin minunile Sfântului Mina se arată ajutorul şi sprijinul pe care îl oferă celor care pierd bani, celor care pierd obiecte, în recuperarea vieţilor umane, celor care au bunuri împrumutate şi nu le pot recupera. Aşadar, putem să spunem că sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Mina din acest an reprezintă un bun prilej să ne rugăm lui Dumnezeu să înmulţească darurile Sale cele bogate şi să ne dăruiască bună sporire duhovnicească „în oraşul acesta, în ţara aceasta şi în toată lumea Ta”.

Biserica Ortodoxă din Noua, ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Mina, prin preoţii slujitori, Părintele Simion Cibian şi Părintele Cornel Toma, şi credincioşii ei, vă invită să participaţi la sărbătoarea prilejuită de pomenirea acestui sfânt, după următorul program:

Sâmbătă, 10 noiembrie 2007 – ora 18:00 – Slujba Vecerniei, Litie, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina.

Duminică, 11 noiembrie 2007 – ora 8:30 – Utrenie, Sfânta Liturghie, Slujba de pomenire a ctitorilor Bisericii.
Imnele liturgice din cadrul Sfintei Liturghii vor fi psalmodiate de grupul de muzică bizantină „IKONIS”, condus de protopsaltul Radu Pustiu.

Sfîntul Mare Mucenic Mina - 11 Noiembrie

CONDAC

Folositor si ajutator mare te-ai aratat lumii in primejdii, Mucenice, ca pe multi ai izbavit de pagube: furii urmarind, pierderile departandu-le si celor ce alearga la tine cu credinta, implinind cererea lor; pentru aceasta te rugam, fii milostiv si noua care iti cantam: Bucura-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-patimitorule!

Viaţa

Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian şi era din Egipt, ostindu-se în cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc în Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte şi s-a curăţit pe sine cu postiri şi cu rugăciuni. Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie.

Din minunile Sfântului Mina

Mergând odată un creştin ca să se închine în biserica acestui Sfânt Mina, a găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani în sânul său, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi tăindu-l bucăţi le-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara sa cea mai dinăuntru, aşteptând ca să se facă ziuă. În vreme ce ucigaşul se afla în nevoinţă şi în îngrijorare, cum şi unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, ca să nu-l înţeleagă cineva, iată i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş şi cercetându-l ce s-a făcut cu străinul care găzduise acolo; iar ucigaşul adeverea că nu ştie nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul casei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş cu o căutătură grozavă şi sălbatică şi i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigaşul de frică, fără de glas şi ca un uluit făcându-se, s-a aruncat pe sineşi jalnică cădere la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele ucisului şi făcând rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: "Dă laudă lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închina ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: "Du-te frate în calea ta. Şi, întorcându-se către ucigaş, l-a bătut precum i se cădea, apoi, sfătuindu-l, şi pe lângă acestea iertând greşeala lui şi făcând rugăciune pentru dânsul, a încălecat calul şi s-a făcut nevăzut.

Alt creştin bogat s-a făgăduit să facă sfântului un disc de argint. Deci mergând la argintar, i-a zis să facă două discuri şi pe unul să scrie numele sfântului, iar pe celalalt numele său. Şi după ce le-a făcut pe amândouă, fiindcă discul sfântului se părea mai strălucitor şi mai plăcut, creştinul acela a oprit discul sfântului pentru sine, uitând de scrierea numelui sfântului. Şi s-a întâmplat să facă călătorie pe mare. Deci pe când cina, a adus sluga la masă discul sfântului plin de bucate, iar acel nesimţit şi neevlavios creştin mânca din bucatele cele din disc fără sfială şi fără cucernicie. Deci după ce s-a ridicat masă, a luat sluga discul ca să-l spele în mare, dar discul, alunecând din mâinile slugii, a căzut în adâncul marii. După aceea sluga înspăimântându-se şi mult temându-se, încă şi cu totul amorţind şi buimăcindu-se, a căzut şi el în mare. Stăpânul său văzând acestea, se tânguia, zicând: "Vai mie, ticălosul! căci dorind discul sfântului, pe lângă disc mi-am pierdut şi sluga. Ci Ţie, Doamne, dau făgăduinţa aceasta, că de voi afla numai trupul slugii mele, voi da mucenicului Tău, Sfântului Mina, împreună cu celalalt disc şi preţul discului sfântului, ce s-a cufundat în mare". Deci ieşind din caic, se uita pe ţărmurile mării, aşteptând şi nădăjduind să vadă mort trupul slugii ce-l căuta. Aşadar, acolo unde privea el cu sârguinţă, o, minune!, a văzut pe sluga sa vie ieşind din mare şi ţinând în mâinile sale discul sfântului. Deci văzându-l pe el s-a spăimântat stăpânul şi a strigat cu mare glas propovăduind minunea sfântului. Iar cei ce erau în caic au ieşit toţi afară şi, văzând pe slugă că ţinea în mâini discul, s-au minunat mult şi au slăvit pe Dumnezeu. Şi-l întrebau cum a scăpat din mare. Iar sluga le povestea, zicând: "Îndată ce am căzut în mare, a venit un om frumos şi alţi doi împreună şi m-au apucat şi, umblând împreună cu mine, ieri şi astăzi am venit până aicea.

Şi o femeie oarecare, silita fiind de către oarecine spre amestecare de ruşine, s-a dus la sfântul şi a cerut ajutorul sfântului, care nu a trecut-o cu vederea, căci, pilduind pe cel ce o silnicea, nevătămată a păzit femeia: acela, legându-şi calul de piciorul său, silea pe femeie. Iar calul, sălbăticindu-se împotriva stăpânului său, nu numai l-a împiedicat pe el de la nelegiuita faptă, ci şi l-a târât pe el pe pământ, neoprindu-se până ce nu a ajuns la biserica sfântului. Şi acolo cu mare glas necheza, încât pe mulţi oameni i-a făcut să iasă afară şi să vadă. Căci sărbătoare fiind atuncea, mulţime de oameni se adunase la biserică. Deci cel ce a pătimit aceasta, văzând adunarea poporului şi calul său care şi mai mult se sălbăticea, şi simţindu-se fără nici un ajutor de la nimeni, temându-se ca nu cumva să sufere ceva mai rău de la calul său, fără să se ruşineze şi-a mărturisit înaintea tuturor păcatul şi îndată calul s-a liniştit şi a stat îmblânzit. Iar călăreţul dezlegându-se a intrat în biserica sfântului şi căzând la pământ se ruga lui ca să nu fie încă mai mult pedepsit.

Un şchiop oarecând şi o femeie mută stăruind în biserica sfântului împreună cu alţii mulţi spre a se vindeca, la miezul nopţii toţi fiind cuprinşi de somn, s-a arătat sfântul şi a zis şchiopului: "Du-te acum când este linişte şi apucă-te de haina femeii mute şi te vei vindeca"; iar el ducându-se şi apucând-o de haină, aceea tulburându-se a strigat, bătându-şi joc oarecum de şchiop şi s-a vindecat dezlegându-i-se limba, iar şchiopul, ruşinându-se, îndată s-a sculat şi a început să fugă. Şi înţelegând amândoi minunea ce s-a făcut, au slăvit pe Dumnezeu.

Un evreu oarecare, având prieten pe un creştin, când pleca în călătorie undeva departe, de multe ori lăsa la creştin mulţi bani. Lăsând acestuia oarecând o pungă cu cinci sute de monede, cugeta creştinul în inima sa ca să tăgăduiască amanetul, ceea ce a şi făcut prin faptă. Căci venind evreul şi cerându-şi banii după obiceiul lor, creştinul n-a voit să-i dea, zicându-i: "Tu această dată n-ai lăsat nimic la mine; de ce ceri de la mine?" Iar evreul, auzind aceasta fără de nădejde, s-a tulburat cu totul; iar mai pe urmă, venindu-şi întru sine, a zis către creştin: "Fiindcă nimeni n-a văzut când ţi-am dat banii, jurământul să dezlege pricina noastră, şi cerea ca prin sfântul să se vădească care este mincinosul". Deci, cu învoire s-au dus amândoi la biserica Sfântului Mina, şi îndată creştinul a făcut jurământ şi susţinea tăgăduirea amanetului. Şi după jurământ, au ieşit amândoi din biserică şi şi-au încălecat caii. Iar calul creştinului mergea cu neorânduială şi se sălbăticea împotriva stăpânului său şi, muşcând zăbala, îngrozea că va pricinui amara moarte călăreţului; şi deodată l-a aruncat jos la pământ, însă nu i-a vătămat trupul, ci şi-a pierdut numai basmaua, împreună cu o cheie şi cu pecetea lui cea de aur. Apoi iarăşi încălecând, mergea împreună cu evreul, care nesuferind paguba se întristă foarte pe cale şi ofta din adâncul inimii. Atunci creştinul zice către evreu: "O prietene, fiindcă locul acesta este potrivit, să ne pogorâm de pe cai şi să mâncăm pâine". Iar după ce a început să mănânce, iată după puţin vede creştinul pe sluga sa venind şi ţinând cu o mână punga evreului şi cu cealaltă cheia împreună cu basmaua sa; pe care văzându-le s-a înspăimântat. Şi a zis către slugă: "Ce este aceasta?" Iar sluga a răspuns: "Un ins oarecare înfricoşător a venit la stăpâna mea şi, dându-i ei cheia împreună cu basmaua ta, a zis către dânsa: "Cu mare grăbire trimite punga evreului ca să nu se primejduiască bărbatul tău". Şi iată luând-o am venit către tine după poruncă". Atunci evreul s-a umplut de bucurie şi s-a întors împreună cu creştinul la sfântul. Şi evreul se ruga ca să fie botezat ca cel ce a fost însuşi văzător la acest fel de minune. Iar creştinul cerea să ia iertare pentru că a mâniat pe Dumnezeu prin jurământ mincinos. Deci amândoi primind precum au cerut, unul botezul şi celalalt iertare, s-au întors la ale lor bucurându-se.

Prăznuirile Sfîntului Mare Mucenic Mina

Biserica Ortodoxă are o zi de cinstire pentru Sfîntul Mina :

· 11 noiembrie – tăierea capului Sfîntului Mare Mucenic Mina

Moaşte

· Biserica coptă a Sfîntului Mare Mucenic Mina din Alexandria, Egipt

· Biserica Sfîntului Mare Mucenic Mina din Bucureşti

• Biserica Mitropolitana din Heraklion, Creta

sursa:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage11Nov.shtml