Se afișează postările cu eticheta Cipru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cipru. Afișați toate postările

marți, 12 mai 2009

Sfinţi din Cipru. Sfîntul Epifanie din Salamina (5)






Această Biserică este cea mai extinsă Biserică din Cipru şi a fost Biserica Mitropolitană din Salamina. Din păcate, astăzi se află în teritoriul ocupat de Turcia, în nordul Ciprului şi se poate ajunge foarte greu acolo. A fost construită în timpul episcopului Epifanie, al cărui mormînt din marmură se află aici. Biserica este împărţită în 3 secţiuni diferite de două rînduri de cîte 14 coloane. În abside sînt scaune pentru episcop şi preoţi. Camerele din fiecare parte a secţiunii erau folosite de preoţi pentru a-şi pune hainele şi veşmintele şi pentru a păstra lucruri folositoare în timpul ceremoniilor. Sistemul de încălzire prin pardoseală din baptisteriu indică faptul că apa caldă era folosită în lunile de iarnă pentru Taina Sfîntului Botez. După invazia arabă din secolul 7, a fost construită a doua Biserică, mai mică, în partea sudică a Bisericii.

Traducere E.T. după : http://www.cyprusholiday.net/North-Cyprus-Special-Interest/Fa-Magusta-City-of-Salamis-The-St-Epiphanios-Basilica.asp


ruinele Bisericii Sfîntului Epifanie din Salamina




Sfântul Epifanie este un scriitor creştin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru.

Viaţa. Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţii, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa încât Sfântul Epifanie a învăţat nu doar Scripturile şi preceptele legii mozaice, ci şi cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi copta - lucru rar în acea epocă.

Convertirea. La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moştenit toată averea acestuia. Puţin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creştin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, mohanul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mişcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrăţişat creştinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunţat la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare.

Mănăstirea lui Epifanie la Elefteropolis. Însetat de a cunoaşte mai bine viaţa monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deşertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiţi de acolo.

După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina şi a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareţ a fost timp de treizeci de ani.

Episcopatul. Apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanţia), în anul 376. A fost episcop al acestei localităţi până la moartea sa, în 403.

În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim şi cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în faţa papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia.

Doctrina. Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfinţirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului şi al tuturor ereziilor. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanşat o mare dispută în sânul Bisericii creştine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus şi exilat în 403, şi a murit în exil în 407.

Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire cu Sfântul Ioan Gură de Aur.

Cultul sfântului Epifanie. La sosirea corabiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini îşi aştepta păstorul, şi l-au însoţit cu lacrimi până la catedrala sa, unde o mare parte a populaţiei Ciprului a venit să-l cinstească timp de 7 zile.

Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul Barnaba apostolul.

Iconografie. După Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veşminte episcopale, foarte bătrân (se săvârşeşte la vârsta de 105 ani), pleşuv şi cu barba albă.

Sursa: OrthodoxWiki


vineri, 24 aprilie 2009

Istorie si Cipru (4)



Repere istorice

Insula Cipru este situată în regiunea Orientului Mijlociu, în Marea Mediterană, delimitată în teritoriu de Siria în Vest şi Turcia în nord. Ea este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia şi Sardinia.

Cipru (greacă Κύπρος / Kípros, turcă Kıbrıs) sau Republica Ciprului (greacă Κυπριακή Δημοκρατία, Kipriakí Dhimokratía, turcă Kıbrıs Cumhuriyeti) este un stat insular, membru al Uniunii Europene din anul 2004.

Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciaţi până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneţiei. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obţinut independenţa de stat, constituindu-se ca republică federală binaţională (greacă şi turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic.

În 1974 episcopul Makarios, pe atunci preşedinte al Ciprului, a avut intenţia să unească Ciprul cu Grecia. Serviciile secrete turceşti au aflat de intenţia lui Makarios şi, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turceşti au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând Republica Turcă a Ciprului de Nord şi alungând pe toţi grecii. Cei din sud au reacţionat în acelaşi fel şi i-au alungat în nord pe toţi turcii. Situaţia s-a perpetuat până în zilele noastre şi este definită de sintagma "criza cipriotă".


Din punct de vedere administrativ, insula Cipru este alcătuit din 6 districte: Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Nicosia şi Pafos. Aceste districte sunt împărţite între cele două entităţi politice de pe insulă (Republica Cipru şi Republică Turcă a Ciprului de Nord) şi sunt controlate parţial sau în totalitate de acestea.

La 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a adoptat moneda euro.

Pe 17 februarie 2008 au avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale, iar Dimitris Christofias a fost ales preşedinte din al doilea tur (24 februarie).

Republica Turcă a Ciprului de Nord este formaţiunea statală rezultată în anul 1974 în urma invadării părţii de nord a Ciprului de către armata turcă. Republica Turcă a Ciprului de Nord nu este recunoscută pe plan internaţional decât de Turcia. Recunoaşterea din partea Afganistanului şi Pakistanului a fost retrasă ca urmare a presiunii internaţionale. Această entitate politică este compusă din:

1. Districtul Famagusta (greacă Αμμόχωστος, turcă Gazimağusa). Marea majoritate a districtului este controlată de Republica Turcă a Ciprului de Nord, cu excepţia unei mici porţiuni din partea de sud, lângă baza britanică din Dhekelia, care este controlată de administraţia în exil a districtului Famangusta.

2. Districtul Kyrenia (greacă Κερύvεια, turcă Girne) este singurul district controlat în totalitate de către Republica Turcă a Ciprului de Nord. În Republica Cipru există o administraţie în exil a districtului Kyrenia.

3. Districtul Larnaca (greacă Λάρνακα, turcă Larnaka). O mică parte din nordul districtului este controlată de către Republica Turcă a Ciprului de Nord care îl administrează în cadrul Districtului Nicosia.

4. Districtul Nicosia (greacă Λευκωσία, turcă Lefkoşa). Partea de nord este controlată de Republica Turcă a Ciprului de Nord.


Biserică abandonată din partea de nord



ruinele oraşului antic Salamina




teatrul din Salamina



Oraşul Salamina face parte din districtul Famagusta.

Oraşul Famagusta a fost odată unul dintre cele mai mari oraşe din Cipru. Când turcii l-au invadat, locuitorii l-au părăsit fără să se lupte şi majoritatea clădirilor din oraş au rămas aşa cum erau când au fost părăsite. ONU a intervenit înainte ca turcii să se stabilească în oraş şi l-au declarat ca zonă de graniţă. Grecii ciprioţi plecaţi au cerut oraşul înapoi, dar turcii au refuzat. Aşa încât, de 30 de ani oraşul este părăsit şi gol.

zona de graniţă din oraşul Famagusta între partea de nord şi partea de sud a insulei Cipru


oraşul Famagusta





Biserica Sfântului Ierarh Nicolae a fost transformată în moscheea Lala Mustafa Pasha în anul 1571, când turcii au capturat oraşul de la veneţieni şi tot atunci i-au adăugat un minaret.





Surse:

Wikipedia

North Cyprus

Famagusta