vineri, 23 mai 2008

Cea mai mică supravieţuitoare din lume cântărea 284 grame la naştere

blank


foto: Daily Mail


Pentru cei care nu mai cred în miracole, povestea acestei fetiţe va părea incredibilă. S-a născut cu două săptămâni înainte de limita legală de avort, când nimeni nu i-ar fi dat nici o şansă de supravieţuire, dar micuţa a luptat şi este un copil perfect normal acum.

Amillia Taylor cântărea 284 grame la naştere, avea doar 24.13 cm lungime şi este cea mai mică supravieţuitoare din lume. Atunci când a venit pe lume pielea i se rupea ca hârtia de orez.

Mama ei, Sonja Taylor, a încercat cu disperare ani la rând să rămână însărcinată, dar tratamentele de fertilizare nu au dat rezultate. Cuplul îşi dorea mai mult decât orice să aibă un copil, dar deznădejdea îi cuprinsese. Într-o seară, soţul a visat că vor avea o fetiţă, iar imaginea a fost atât de vie încât a doua zi au fugit la clinică şi au încercat din nou fertilizarea. După două săptămâni, Sonja era însărcinată.

Dar sarcina a fost una cu probleme încă de la început. După doar 18 săptămâni, doctorii şi-au dat seama că viitoarea mămică se afla în travaliu prematur. Contracţiile s-au oprit de data asta, dar la 19 săptămâni Sonja a ajuns din nou la spital.

De această dată, medicii au constatat că femeia era complet dilatată. Ştiind că legile statului Florida spun că un copil născut la mai puţin de 24 de săptămâni este considerat un avorton, Sonja i-a minţit şi le-a spus că este însărcinată în 21 de săptămâni şi nu 19.

Această minciună a făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. Viitoarea mămică ştia că doctorii se vor chinui să mai ţină copilul timp de 3 săptămâni în pântec. Dar Sonja a făcut o infecţie, nu a vrut să spună despre ea şi atunci când durerile au doborât-o, picioarele bebeluşului ieşiseră deja.

Nimeni nu credea că Amilla va supravieţui, dar după ce a venit pe lume, micuţa se chinuia să respire. A fost ţinută într-un incubator, dar nimeni nu le-a dat prea mari speranţe părinţilor. Abia după câteva luni, fetiţa a fost în afara oricărui pericol, iar când doctorii au aflat care era vârsta reală a Amillei, au considerat naşterea şi supravieţuirea un adevărat miracol.

"Dacă ar fi ştiut că avea doar 21 de săptămâni, nici nu ar fi încercat să o salveze", povesteşte fericita mamă. La 13 luni, Amilla a rostit pentru prima dată "tată" şi s-a dezvoltat exact ca un copil normal.

Sursa: Daily Mail; Romantica

4 comentarii:

Natalia spunea...

Hristos a inviat!
Ne-a picat internetul de cateva zile, in urma furtunii, asa ca iertare pt.intarzierea raspunsului.
Nu am gasit o adresa de mail, asa ca scriu aici. M-am bucurat de Ortodoxie si viata si de faptul ca am vazut oameni dragi in poze... In virtutea tutuielii de pe internet v-am luat la per tu, dar descoperind cine sunteti revin la formula pe care as folosi-o daca ne-am vedea fata catre fata (ne-am si vazut, dar nu cred ca faceti asocierea...).
Va stau deci cu bucurie la dispozitie cu ce stiu eu despre „bloguit“, intrebati-ma doar!
va imbratisez cu drag
Natalia

matuşka Eufemia spunea...

Adevarat a inviat!
Imi pare bine ca s-a rezolvat problema cu internetul.
Nu cred ca sint atit de "batrina" si nici atit de "scortoasa" :), incit sa nu ne putem vorbi cu tu. In definitiv, sintem frati si surori in fata Celui Prea Inalt.
Deh, de facut asocierea o fac. Insa, imi pare rau ca nu am avut sansa de a ne cunoaste atunci...Dar, niciodata nu e prea tirziu :)
Si eu te imbratisez cu imbratisare sfinta!

Natalia spunea...

Bine, atunci revin la adresarea initiala, draga sora intru Domnul! Daca va randui El ne vom cunoaste si fata catre fata, pana atunci ma bucur mult ca ne-am cunoscut si pe aceasta cale!

Ramona spunea...

Matuska Eufemia, tot zabovesc aici la dumneavoastra :)

Imi place mult ceea ce gasesc si va felicit pentru munca depusa.
Gasind aceasta veste buna despre "cea mai mică supravieţuitoare din lume care cântărea 284 grame la naştere", nu pot sa nu ma gandesc la bietul suflet al copilului ucis de medici, adica la copilul fetitei de 11 ani(si la biata fetita.)
O, de s-ar afisa stirea asta in fiecare spital, in fiecare carte, in fiecare ziar si peste tot, poate ar mai salva macar un suflet. De ar invata fiecare student la medicina despre asta...
Dar...nu, si daca s-ar cunoaste, orbii tot nu vor sa vada.
Si totusi...

Mare e Dumnezeul nostru!