FotO: E.T.
joi, 1 decembrie 2011
vineri, 25 noiembrie 2011
Sfanta Mare Mucenica Ecaterina - protectoarea avocatilor
SursA IcoanA: orthodoxwikiAceasta icoana o reprezinta pe Sfinta Mare Mucenica Ecaterina si se afla in Muzeul de Icoane din incinta Manastirii Sfintei Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai, Egipt.
Din Viața Sfintei Mari Mucenice Ecaterina:
(...) Ritorul a zis: "Mai intai preainteleptul Homer, rugandu-se catre Die, graieste: "Prea slavite Zeus, prea mare zeule si alti zei fara de moarte". Asemenea si preaslavitul Orfeu, multumind lui Apolon, graieste acestea: "O, fiul lui Laton, departe sagetatorule, puternice Fivie, care spre toti privesti si imparatesti peste cei muritori si peste cei fara de moarte; soare care te ridici cu aripi de aur!» in acest fel cinsteau pe zei cei dintai, si marii si slavitii facatori de stihuri, si aievea i-au numit pe ei fara de moarte. Deci tu nu te insela, nici nu te inchina Celui rastignit ca unui Dumnezeu, caci nimeni din inteleptii cei de demult nu L-au numit Dumnezeu si nici nu L-a cunoscut cineva a fi Dumnezeu".
Sfanta Ecaterina a raspuns: "Acelasi Homer al vostru graieste in alt loc despre marele zeu Die ca este mincinos, inselator si viclean si ca au vrut sa-l lege alti zei, adica Hera, Poseidon si Atena, de n-ar fi fugit sa se ascunda. Asemenea si multe alte lucruri de ocara asupra zeilor vostri arata cartile voastre. Iar de vreme ce ai zis ca pe Cel rastignit nici u-nul din dascalii cei vechi nu-L marturisesc a fi Dumnezeu, apoi desi nu se cade a cerceta mult despre Dansul, pentru ca este Dumnezeu adevarat, Facatorul cerului si al pamantului, al marii, al soarelui, al lunii si a tot neamul omenesc, neajuns, neurmat si negrait; dar pentru o mai invederata incredintare, voi arata dovezi din cartile voastre.
Asculta ce graieste despre dansul prea inteleapta voastra Silvia, marturisind despre dumnezeiasca Lui intrupare si despre mantuitoarea rastignire: "Va veni mai tarziu cineva pe acest pamant si va fi trup fara de pacat, cu hotarele dumnezeirii celei fara de osteneala va dezlega patimile cele nevindecate, si Acestuia I se va face zavistie de catre poporul cel necredincios si va fi spanzurat la inaltime, ca si cum ar fi fost vrednic mortii". Asculta si pe nemincinosul tau Apolon, cum fara voia lui a marturisit pe Hristos, adevaratul Dumnezeu, fiind silit de puterea Lui: "Unul Cel ceresc ma sileste pe mine, Cel Care este Lumina in trei straluciri; si Cel ce a patimit este Dumnezeu, dar nu cu dumnezeirea a patimit, caci amandoua sunt, si muritor cu trupul si strain de stricaciune, acelasi Dumnezeu este barbat, rabdand toate de la cei muritori, adica cruce, ocara si ingropare".
Acestea le-a zis Apolon despre adevaratul Dumnezeu, Care este fara de inceput, asemenea cu Cel ce L-a nascut pe El si pururea deo-fiinta, inceput, radacina si izvor al tuturor bunatatilor zidite; a zidit lumea din nefiinta in fiinta si o chiverniseste pe dansa si, fiind de o fiinta cu Tatal, S-a facut om pentru noi si a umblat pe pamant, aratand, invatand si bine facand oamenilor. Apoi a primit moarte pentru noi cei nemultumitori, ca sa dezlege osandirea cea dintai si sa primim indulcirea si fericirea cea de demult.
Si astfel, iarasi ne-a deschis usile raiului ce au fost incuiate si, inviind a treia zi, S-a inaltat la cer, de unde a trimis Duhul Sfant ucenicilor Sai. Iar ei, mergand in toata lumea, au propovaduit dumnezeirea Lui, in care si tie, filosofule, ti se cade a crede, ca sa cunosti pe adevaratul Dumnezeu si sa fii rob al Aceluia, Care este milostiv si mult indurat si pe cei ce au gresit ii cheama, zicand:
"Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni. Deci, crede macar pe invatatorii si pe zeii tai, pe Platon, pe Orfeu si pe Apolon, care au marturisit curat si luminat pe Hristos Dumnezeu".
Acestea si multe altele ca acestea graind preainteleapta Ecaterina, s-a spaimantat filosoful, ramanand fara raspuns si neputand sa mai graiasca ceva impotriva. Iar imparatul, vazandu-l biruit, minunandu-se, a poruncit celorlalti sa vorbeasca cu sfanta fecioara. Dar ei s-au lepadat, zicand: "Nu putem sta impotriva adevarului, caci daca incepatorul nostru a tacut, fiind biruit, apoi noi ce vom zice?" Atunci imparatul maniindu-se, a poruncit sa aprinda un foc mare in mijlocul cetatii pentru ca sa arda pe toti filosofii si ritorii. Insa ei, auzind judecata si raspunsul imparatului asupra lor, au cazut la picioarele sfintei, cerand sa se roage pentru dansii catre Unul adevaratul Dumnezeu, ca sa le ierte toate cate au gresit din nestiinta si sa-i invredniceasca de Sf. Botez si de darul Preasfantului Duh.
Sfanta, umplandu-se de bucurie, a zis catre dansii: "Cu adevarat sunteti fericiti, caci lasand intunericul, ati cunoscut lumina cea adevarata si, trecand cu vederea pe acest imparat stricacios de pe pamant, v-ati apropiat de Cel ceresc. Deci, sa nadajduiti fara indoiala spre mila Lui si sa credeti ca focul cu care va infricoseaza paganii va va fi voua botez si scara care va inalta la cer. in acest foc curatindu-va de toata necuratia trupului si a duhului, va veti afla ca niste stele luminate si curate inaintea slavei imparatului si veti fi iubitii Lui prieteni". Zicand acestea Sfanta, i-a bucurat cu aceasta nadejde si a insemnat pe fiecare pe frunte cu pecetea lui Hristos, adica cu Sfanta Cruce. Apoi au mers cu bucurie spre chinuire si, luandu-i ostasii, i-au aruncat in foc, in a saptesprezecea zi a lunii noiembrie. Facandu-se seara, au mers niste oameni binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu ca sa adune moastele lor si i-au aflat pe toti intregi, caci nici parul capului lor n-a fost ars; pentru care multi s-au intors la adevarata cunostinta, iar moastele lor le-au ingropat cu cinste la un loc cuviincios.
Din Viața Sfintei Mari Mucenice Ecaterina:
(...) Ritorul a zis: "Mai intai preainteleptul Homer, rugandu-se catre Die, graieste: "Prea slavite Zeus, prea mare zeule si alti zei fara de moarte". Asemenea si preaslavitul Orfeu, multumind lui Apolon, graieste acestea: "O, fiul lui Laton, departe sagetatorule, puternice Fivie, care spre toti privesti si imparatesti peste cei muritori si peste cei fara de moarte; soare care te ridici cu aripi de aur!» in acest fel cinsteau pe zei cei dintai, si marii si slavitii facatori de stihuri, si aievea i-au numit pe ei fara de moarte. Deci tu nu te insela, nici nu te inchina Celui rastignit ca unui Dumnezeu, caci nimeni din inteleptii cei de demult nu L-au numit Dumnezeu si nici nu L-a cunoscut cineva a fi Dumnezeu".
Sfanta Ecaterina a raspuns: "Acelasi Homer al vostru graieste in alt loc despre marele zeu Die ca este mincinos, inselator si viclean si ca au vrut sa-l lege alti zei, adica Hera, Poseidon si Atena, de n-ar fi fugit sa se ascunda. Asemenea si multe alte lucruri de ocara asupra zeilor vostri arata cartile voastre. Iar de vreme ce ai zis ca pe Cel rastignit nici u-nul din dascalii cei vechi nu-L marturisesc a fi Dumnezeu, apoi desi nu se cade a cerceta mult despre Dansul, pentru ca este Dumnezeu adevarat, Facatorul cerului si al pamantului, al marii, al soarelui, al lunii si a tot neamul omenesc, neajuns, neurmat si negrait; dar pentru o mai invederata incredintare, voi arata dovezi din cartile voastre.
Asculta ce graieste despre dansul prea inteleapta voastra Silvia, marturisind despre dumnezeiasca Lui intrupare si despre mantuitoarea rastignire: "Va veni mai tarziu cineva pe acest pamant si va fi trup fara de pacat, cu hotarele dumnezeirii celei fara de osteneala va dezlega patimile cele nevindecate, si Acestuia I se va face zavistie de catre poporul cel necredincios si va fi spanzurat la inaltime, ca si cum ar fi fost vrednic mortii". Asculta si pe nemincinosul tau Apolon, cum fara voia lui a marturisit pe Hristos, adevaratul Dumnezeu, fiind silit de puterea Lui: "Unul Cel ceresc ma sileste pe mine, Cel Care este Lumina in trei straluciri; si Cel ce a patimit este Dumnezeu, dar nu cu dumnezeirea a patimit, caci amandoua sunt, si muritor cu trupul si strain de stricaciune, acelasi Dumnezeu este barbat, rabdand toate de la cei muritori, adica cruce, ocara si ingropare".
Acestea le-a zis Apolon despre adevaratul Dumnezeu, Care este fara de inceput, asemenea cu Cel ce L-a nascut pe El si pururea deo-fiinta, inceput, radacina si izvor al tuturor bunatatilor zidite; a zidit lumea din nefiinta in fiinta si o chiverniseste pe dansa si, fiind de o fiinta cu Tatal, S-a facut om pentru noi si a umblat pe pamant, aratand, invatand si bine facand oamenilor. Apoi a primit moarte pentru noi cei nemultumitori, ca sa dezlege osandirea cea dintai si sa primim indulcirea si fericirea cea de demult.
Si astfel, iarasi ne-a deschis usile raiului ce au fost incuiate si, inviind a treia zi, S-a inaltat la cer, de unde a trimis Duhul Sfant ucenicilor Sai. Iar ei, mergand in toata lumea, au propovaduit dumnezeirea Lui, in care si tie, filosofule, ti se cade a crede, ca sa cunosti pe adevaratul Dumnezeu si sa fii rob al Aceluia, Care este milostiv si mult indurat si pe cei ce au gresit ii cheama, zicand:
"Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni. Deci, crede macar pe invatatorii si pe zeii tai, pe Platon, pe Orfeu si pe Apolon, care au marturisit curat si luminat pe Hristos Dumnezeu".
Acestea si multe altele ca acestea graind preainteleapta Ecaterina, s-a spaimantat filosoful, ramanand fara raspuns si neputand sa mai graiasca ceva impotriva. Iar imparatul, vazandu-l biruit, minunandu-se, a poruncit celorlalti sa vorbeasca cu sfanta fecioara. Dar ei s-au lepadat, zicand: "Nu putem sta impotriva adevarului, caci daca incepatorul nostru a tacut, fiind biruit, apoi noi ce vom zice?" Atunci imparatul maniindu-se, a poruncit sa aprinda un foc mare in mijlocul cetatii pentru ca sa arda pe toti filosofii si ritorii. Insa ei, auzind judecata si raspunsul imparatului asupra lor, au cazut la picioarele sfintei, cerand sa se roage pentru dansii catre Unul adevaratul Dumnezeu, ca sa le ierte toate cate au gresit din nestiinta si sa-i invredniceasca de Sf. Botez si de darul Preasfantului Duh.
Sfanta, umplandu-se de bucurie, a zis catre dansii: "Cu adevarat sunteti fericiti, caci lasand intunericul, ati cunoscut lumina cea adevarata si, trecand cu vederea pe acest imparat stricacios de pe pamant, v-ati apropiat de Cel ceresc. Deci, sa nadajduiti fara indoiala spre mila Lui si sa credeti ca focul cu care va infricoseaza paganii va va fi voua botez si scara care va inalta la cer. in acest foc curatindu-va de toata necuratia trupului si a duhului, va veti afla ca niste stele luminate si curate inaintea slavei imparatului si veti fi iubitii Lui prieteni". Zicand acestea Sfanta, i-a bucurat cu aceasta nadejde si a insemnat pe fiecare pe frunte cu pecetea lui Hristos, adica cu Sfanta Cruce. Apoi au mers cu bucurie spre chinuire si, luandu-i ostasii, i-au aruncat in foc, in a saptesprezecea zi a lunii noiembrie. Facandu-se seara, au mers niste oameni binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu ca sa adune moastele lor si i-au aflat pe toti intregi, caci nici parul capului lor n-a fost ars; pentru care multi s-au intors la adevarata cunostinta, iar moastele lor le-au ingropat cu cinste la un loc cuviincios.
(...) Acestea zicand Sfanta, a intrebat-o pe ea Porfirie, zicand: "Ce daruieste Hristos celor care cred intr-insul? Pentru ca voiesc si eu sa cred intr-insul si sa fiu ostasul Lui?". Zis-a lui Sfanta Mucenita:
"Dar n-ai citit sau n-ai auzit Scriptura crestineasca?" Iar Porfirie a raspuns: "Eu din copilaria mea tot cu razboiul m-am indeletnicit si de alte lucruri n-am avut purtare de grija". Zis-a lui Sfanta: "Nu poate limba sa marturiseasca bunatatile pe care le-a gatit Preabunul si Iubitorul de oameni Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El si pazesc poruncile Lui".
Atunci Porfirie s-a umplut de bucurie negraita si a crezut in Hristos, impreuna cu cei doua sute de ostasi si cu imparateasa. Si sarutand toti cu buna cucernicie pe mucenita, s-au dus. Iar milostivul si iubitorul de oameni Hristos, n-a lasat pe sfanta Sa mireasa nebagata in seama atatea zile ci, ca un parinte iubitor de fii, avea purtare de grija de dansa si-i trimitea in toate zilele hrana, printr-o porumbita. Apoi, chiar Hristos a venit de a cercetat-o cu mare slava si cu multe cete ceresti. Si mai mult a intarit barbatia ei si a umplut-o de indrazneala, zicand: "Nu te teme, iubita Mea mireasa, pentru ca Eu sunt cu tine si prin rabdarea ta pe multi vei intoarce catre Mine, si de multe cununi te vei invrednici". Cu astfel de cuvinte mangaind-o pe ea Domnul, S-a dus. (...)
Puteti citi Viata Sfintei Mari Mucenice Ecaterina aici.
"Dar n-ai citit sau n-ai auzit Scriptura crestineasca?" Iar Porfirie a raspuns: "Eu din copilaria mea tot cu razboiul m-am indeletnicit si de alte lucruri n-am avut purtare de grija". Zis-a lui Sfanta: "Nu poate limba sa marturiseasca bunatatile pe care le-a gatit Preabunul si Iubitorul de oameni Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El si pazesc poruncile Lui".
Atunci Porfirie s-a umplut de bucurie negraita si a crezut in Hristos, impreuna cu cei doua sute de ostasi si cu imparateasa. Si sarutand toti cu buna cucernicie pe mucenita, s-au dus. Iar milostivul si iubitorul de oameni Hristos, n-a lasat pe sfanta Sa mireasa nebagata in seama atatea zile ci, ca un parinte iubitor de fii, avea purtare de grija de dansa si-i trimitea in toate zilele hrana, printr-o porumbita. Apoi, chiar Hristos a venit de a cercetat-o cu mare slava si cu multe cete ceresti. Si mai mult a intarit barbatia ei si a umplut-o de indrazneala, zicand: "Nu te teme, iubita Mea mireasa, pentru ca Eu sunt cu tine si prin rabdarea ta pe multi vei intoarce catre Mine, si de multe cununi te vei invrednici". Cu astfel de cuvinte mangaind-o pe ea Domnul, S-a dus. (...)
Puteti citi Viata Sfintei Mari Mucenice Ecaterina aici.
miercuri, 23 noiembrie 2011
Dragi cititori,
pentru ca sintem in postul milostivirii si al dragostei lui Dumnezeu fata de oameni si pentru ca am primit rugamintea de a posta si de a aduce in fata voastra aceste cazuri ale unor copii, o fac cu dorinta de a va oferi un prilej de milostivire catre un frate de-al nostru intru Hristos.
Sint 2 cazuri:
1. Este vorba de un proiect care se adreseaza sprijinirii mai multor cazuri si care se numeste Sa fim oameni.
2. Al doilea caz se refera la o fetita din Dorohoi, Alexandra, care are mare nevoie de dragostea si de ajutorul nostru. Mai multe detalii despre ea puteti afla pe blogul http://www.alexandragroza.com/.
Va multumesc. Sa aveti un post binecuvintat si cu folos!
matuska Eufemia
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
joi, 17 noiembrie 2011
De luat aminte
SursA FotO: bebemaxÎn timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite... in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.
Via: e-mail
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Sfântul Iosif cel Nou din Timișoara la Brașov. Ziua întâi
FotO: E.T.Sfinții sînt prietenii noștri. Ei ne întăresc în credința că există viață dincolo de viața aceasta, că trupurile noastre se pot îmbunătăți și, în același timp, ne ajută să pregustăm starea de bucurie, de pace și de trezvie duhovnicească pe care o avem promisă de Domnul în ziua cea neînserată. Am trăit pe viu asta atunci cînd l-am întîmpinat pe Sfîntul Iosif cel Nou din Timișoara la intrarea în Brașov. Și de atunci m-am bucurat cu bucurie sfântă încă o zi. Astăzi, cînd el este deja la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, îmi simt inima mai aproape de el și de Dumnezeu în rugăciune, dar simt și lipsa lui. Venirea Sfîntului Iosif cel Nou la Brașov a fost un dar binecuvîntat și nădăjduiesc că va fi și unul roditor.
Sfîntul Iosif cel Nou din Timișoara este un promotor al ecumenismului ortodox: s-a născut în Serbia, a trăit ca pustnic și monah în Muntele Atos (Grecia) și a păstorit Mitropolia Banatului în România.
Sfîntul Iosif cel Nou are darul de a-i tămădui pe cei care au probleme cu picioarele, dar și pe noi toți, cei ce îi cerem ajutorul în nevoi.
Cred că Sfîntul Iosif cel Nou trebuie să fie vestit din nou și mai mult în România. A trăit simplu și smerit, a trăit doar *cu rugăciunile și cu ostenelile și cu postul*, dar cred că este datoria noastră de creștini să îl cinstim cum se cuvine și să reînviem cultul lui. Cînd eram elevă anul școalar începea în 15 septembrie, ziua de prăznuire și de cinstire a Sfîntului Iosif. Țin minte că în fiecare an mă pregăteam de școală cu haine și cu rechizite noi, dar citeam și Acatistul Sfîntului Iosif. Și au rînduit atît Bunul Dumnezeu, cît și Sfîntul Iosif să încep și să termin fiecare an școlar cu bine (: De aceea, îi îndemn și pe elevii și studenții de astăzi să citească Acatistul și să ceară ajutor de la Sfînt. Și sînt convinsă că vor primi și ajutor și luminare a minții.
matușka Eufemia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)